Bunătatea şi umilinţa sunt răsplătite

02.09.2001, Castel Gandolfo (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. Începând cu luna septembrie, viaţa socială îşi reia ritmul obişnuit. După pauza din timpul verii, diferitele activităţi se reiau, în curând urmând să înceapă şi noul an şcolar.

   În acest context, expresia biblică din Eclesiastic, pe care am ascultat-o în Liturgia de astăzi, este în mod special importantă: „Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de omul cel primit de Domnul vei fi iubit. Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har.” (Eclesiastic 3,17-18).

   Acesta este în mod evident un concept ciudat pentru ziua de astăzi, când mentalitatea lumii împinge omul să meargă înainte cu perfidie şi fără scrupule, afirmându-se pe el însuşi şi propriile interese. Bunătatea şi umilinţa sunt răsplătite în Împărăţia lui Dumnezeu. În afacerile lumeşti însă, nu de puţine ori avansul pe scara socială şi aroganţa sunt cele victorioase; consecinţele pot fi văzute de toţi: rivalităţi, abuzuri, frustrări.

2. Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să vedem lucrurile în mod corect, în lumina eternităţii. În Evanghelia din această duminică, Cristos spune: „oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 14,11). El însuşi, Fiul lui Dumnezeu făcut om, a mers în mod constant pe drumul umilinţei, petrecându-şi cea mai mare parte a vieţii sale pământeşti în ascunzimea Nazaretului, ca şi dulgher, alături de Fecioara Maria şi Sf. Iosif.

   Isus a trăit îndemnul vechiului înţelept: „Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale… Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte.” Astfel, el a dorit să spună oamenilor din toate timpurile că superficialitatea şi avansul pe scara socială, chiar şi dacă produc un succes imediat, nu constituie adevăratul bine pentru om şi societate. Într-adevăr, Împărăţia lui Dumnezeu este pregătită în mod efectiv de către cei care îşi fac munca cu seriozitate şi onestitate, neaspirând spre lucruri care sunt prea sus, ci lăsându-se duşi spre cele smerite (conf. Romani 12,16).

3. Pentru a-şi îndeplini planul său universal de mântuire, Dumnezeu „a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1,48), Preasfânta Fecioară Maria. Pregătindu-ne să celebrăm peste câteva zile sărbătoarea Naşterii Macii Domnului, să o invocăm cu încredere, pentru ca fiecare activitate, profesională sau casnică, să fie făcută într-o atmosferă de omenie adevărată, mulţumită contribuţiei umile şi active a fiecăruia.