Cateheza din şcoală trebuie corelată cu cea din parohie

12.08.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - În urmă cu un an, Episcopia Română Unită cu Roma de Cluj-Gherla o numea pe dna Cristina Sechelea inspector şcolar de specialitate pentru religia greco-catolică în şcoli, pe judeţul Cluj. În curând ea va pleca pentru studii la Institutul Teologic Internaţional pentru Studii privind Familia şi Căsătoria, de la Gaming, Austria, împreună cu soţul ei, Călin, şi cu fiul Iosif, în vârstă de 3 ani. Pe perioada celor 4-5 ani cât vor sta acolo, dna Cristina îşi va pregăti doctoratul în căsătorie şi familie, iar soţul ei va urma studii teologice despre căsătorie şi familie. Înainte de plecare, Catholica i-a luat un interviu.

– Vă rugăm pentru început să vă prezentaţi.
– În 1996 am terminat Facultatea de Teologie Greco-Catolică, secţia Teologie-Asistenţă Socială. În 1997 mi-am încheiat studiile aprofundate în Semiologia Limbajului. Lucrarea pe care am făcut-o în urma acestor studii am intitulat-o „Perspective în cateheză”, în care am făcut o paralelă între ce ar trebui să se facă în acest domeniu şi ce se face actualmente în Biserica noastră. Izvoarele folosite în lucrare au fost: documentele Conciliului Vatican II care fac referire la cateheză; Directoriul Catehetic General; Catehismul Bisericii Catolice; Enciclice care vorbesc despre cateheză, în special Catechesi Tradendae a Papei Ioan Paul al II-lea. Am prezentat pornind de la acestea şi propuneri pentru alcătuirea unui Proiect catehetic general, inclusiv pentru echipa care ar trebui să se ocupe de alcătuirea acestuia.

– Care este activitatea Dvs în domeniul predării religiei?
– Din 1996, am început să predau religie în şcoală şi în parohia Mănăştur 1 Vest. Preotul paroh de aici, pr. Ovidiu Lăpuşte, a fost printre primii care au înţeles importanţa unui catehet în parohie, sprijinul pe care acesta îl poate acorda. Pe raza acestei parohii există 7 şcoli, şi sunt puţini elevi într-o şcoală, astfel că statul nu plăteşte pentru orele de religie. De aceea, împreună cu părintele paroh şi cu PS Florentin Crihălmeanu, pe atunci Episcop auxiliar de Cluj-Gherla, am considerat că este oportună organizarea orelor de religie la parohie. Am început cu 5 copii, iar acum vin la religie în mod frecvent 60 de copii, cu vârsta între 6 şi 14 ani, pe care i-am împărţit pe 4-5 grupe de vârstă, iar duminica la Sfânta Liturghie vin aproximativ 100 de copii. În fiecare an am avut 10-15 copii pentru Prima Sfântă Împărtăşanie.

– Care ar fi avantajele predării religiei în parohie, faţă de şcoală?
– Aş vrea în primul rând să fac o mică precizare: diferenţa între oră de religie şi cateheză. În ora de religie se urmăreşte programa şcolară, mai mult teoretică, în timp ce cateheza este mai practică, ea este cea care crează comunitatea. Eu am predat religie, atât în şcoală, cât şi în parohie. În parohie, însă, poţi să vezi punerea în practică a pregătirii intelectuale pe care o dai copiilor. Aceasta s-a făcut prin participarea lor la ore de cateheză, organizate de surori din Congregaţia Sf. Iosif al Apariţiei, care activează pe teritoriul parohiei noastre. Aici copiii au desfăşurat activităţi diverse precum desen, muzică, modelaj.

Se mai poate observa implicarea copiilor la Sfânta Liturghie, în programele organizate în parohie, cum ar fi serbări şi celebrări care se pot organiza nu numai de Crăciun şi Paşti, ci şi în diferite alte ocazii de sărbătoare pentru viaţa Bisericii. Noi am mai organizat de asemenea excursii, ieşiri la pădure, vizite la casa surorilor din Congregaţie, iar vara, în cadrul proiectului Caritas de organizare de tabere pentru copii, i-am dus pe cei care s-au dovedit cei mai activi în timpul anului, sau pe cei care am simţit că au nevoie să fie stimulaţi.

Un alt avantaj deosebit de mare al predării religiei în parohie este acela al legăturii cu familia, prin vizite la domiciliu, prin discuţii cu părinţii atunci când îşi aduceau copiii peste săptămână la ore, sau duminica la Sfânta Liturghie. Este foarte important faptul că părinţii se implică şi ei mai mult, vin împreună cu copiii la biserică.

– Care este activitatea Dvs ca inspector şcolar?
– Ca inspector, eu am făcut legătura între Inspectorat, şcoli şi Episcopie. Am urmărit îmbunătăţirea calităţii predării, prin inspecţii de specialitate la şcoli, în care am analizat metoda de predare, nivelul la care se predă, materialele pe care le folosesc profesorii de religie. Am fost în majoritatea şcolilor din Cluj-Napoca unde avem profesori de religie greco-catolică, şi în câteva parohii de la ţară. Am participat la şedinţele catehetice cu profesorii noştri, în cadrul cărora s-a organizat cercul metodic, în care s-au discutat probleme legate de actul didactic.

I-am avut în vedere în activitatea mea mai ales pe profesorii debutanţi, pe care i-am sprijinit prin îndrumări, materiale, inspecţii la orele lor. Prezenţa mea în şcoli ca inspector a fost foarte importantă, a dat o greutate mai mare activităţii profesorilor noştri, în ochii conducerilor şcolilor. Trebuie să spun că am constatat cu bucurie peste tot pe unde am fost că profesorii noştri îşi fac munca cu multă conştiinciozitate, dăruire, fac o muncă de calitate, chiar dacă într-un mod mai mult nevăzut: ei nu ies în evidenţă, nu iau salarii de merit, nu primesc laude din partea conducerilor, dar cu toate acestea le transmit copiilor mesajul de credinţă.

– Cine poate să predea religie la noi în Biserică?
– Există numeroase persoane binevoitoare, care doresc să predea religie, dar nu au studii. Conform Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene, can. 596, „sarcina de a învăţa, în numele Bisericii, este numai de competenţa Episcopilor”. Participă însă la această sarcină şi preoţii, care în virtutea hirotonirii, sunt cooperatori ai Episcopilor, precum şi aceia care au primit din partea Episcopilor un mandat special de a învăţa: missio canonica.

Este evident că Episcopul trebuie să se asigure de pregătirea celor pe care îi deleagă pentru această sarcină, de felul în care îşi desfăşoară ei activitatea. Dacă până acum acest mandat era acordat mai mult în mod tacit, din acest an s-a organizat un examen. În faţa unei comisii, fiecare catehet a trebuit să susţină o temă din Directoriul Catehetic General, şi în urma acestui examen s-a primit missio canonica pentru anul următor. Examenul trebuie susţinut în fiecare an.

– Un gând de final, înainte de plecare?
– Este important să intrăm în cât mai multe şcoli pentru a preda religie. Din păcate, numărul mic de copii dintr-o clasă, dintr-o şcoală, ridică dificultăţi. Soluţia la această problemă ar putea-o constitui cateheţii voluntari: studenţi bine pregătiţi, care ar putea preda în timpul facultăţii. Este importantă de asemenea corelarea catehezei din şcoli cu cea din parohie, susţinerea activităţii din şcoli cu cea din parohie. Le-aş îndemna pe toate colegele mele să meargă în parohie, să ia legătura cu preoţii parohi, să formeze un grup de copii în fiecare parohie.