Comunicaţiile, o prioritate pentru Biserică
03.11.2002, Vatican (ZENIT) - Oficiul Naţional pentru Comunicaţii Sociale şi Serviciul Naţional pentru Sectorul Cultural din cadrul Conferinţei Episcopale Italiene organizează un simpozion între 7 şi 9 noiembrie pe tema „Parabole mediatice: a clădi cultura în era comunicaţiilor”.
Episcopul Crispin Hollis de Portsmouth, Anglia, unul dintre principalii participanţi la acest eveniment şi fost preşedinte al Comitetului Media al Conferinţei Episcopale Europene (CEEM), a acordat un interviu agenţiei Zenit, vorbind despre provocările cu care se confruntă Biserica în acest sector.
– Comunităţile catolice răspund bine noilor provocări ale comunicaţiilor?
– Răspunsul parohiilor la noile provocări ale comunicaţiilor variază foarte mult, însă în Dieceza mea de Portsmouth mă bucur să spun că există o creştere a folosirii Internetului şi a siturilor web. Multe parohii au siturile lor şi sunt foarte mulţumit că pot să comunic cu aproape toţi preoţii şi diaconii din dieceză prin e-mail. Acest lucru face comunicarea urgentă foarte uşoară.
În Anglia şi în Ţara Galilor în ansamblu, există un Serviciu Catolic de Comunicare, care devine din ce în ce mai activ în relaţiile sale cu presa seculară şi cu presa din străinătate. Totodată, are legături foarte strânse cu presa catolică. În contrast cu multe alte ţări din Europa, presa noastră catolică nu este controlată de Conferinţa Episcopală. Este independentă dar catolică, şi se străduieşte să slujească multele şi diferitele grupuri care există în comunitatea catolică.
Provocările – şi oportunităţile -, îndeosebi cele care vin de la Internet, au început să fie înfruntate, şi suntem din ce în ce mai conştienţi de perspectiva pe care o are web-ul de a comunica într-un mod abundent şi actual Evanghelia în lumea de astăzi. În acelaşi timp, trebuie să amintim că instrumentele de comunicare nu sunt mai mult decât ceea ce sunt – mijloace -, şi mijloace pentru un scop.
– Comunicarea este o prioritate în agenda Bisericii?
– Comunicarea devine din ce în ce mai mult o prioritate în agenda Bisericii, deoarece trăim într-o cultură care este atât de mult dominată de media. Toate informaţiile şi opiniile exprimate sunt comunicate rapid de tehnologia care este într-un evident progres, iar Biserica, asemenea oricărei alte organizaţii, trebuie să se adreseze culturii de astăzi folosind limbajul acestei culturi.
– Cum pot să structureze mai bine parohiile comunicarea lor?
– Parohiile, în comunicarea lor, se bazează încă foarte mult pe tehnologiile folosite şi testate deja, dar au început să dezvolte din ce în ce mai multe situri web, şi să răspundă oportunităţilor care li se prezintă de către tehnologia modernă care ne înconjoară.
– Credeţi că Episcopii europeni sunt cu adevărat conştienţi de importanţa contextului noii comunicări?
– Un simpozion recent care a avut loc în Franţa sub egida CEEM a arătat foarte clar că Episcopii europeni şi conferinţele episcopale sunt din ce în ce mai conştienţi de provocările şi oportunităţile pe care le au în faţă. Nu există două ţări care să aibă proiecte asemănătoare în munca lor cu media. Într-o oarecare măsură este rolul CEEM, adică al Comitetului Media al CCEE (Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene), să asiste şi să permită Bisericilor locale să profite de oportunităţile care există. Însă acest lucru este greu de făcut şi foarte scump!
– Ce proiecte încurajează CCEE în sectorul comunicaţiilor?
– O Biserică ce pierde din vedere nevoia ei de comunicare, este o Biserică rătăcită. Comunicare-evanghelizare-misiune – este o condiţie `sine qua non` pentru Biserica Catolică din Europa şi din întreaga lume.
Suntem chemaţi să trăim în comunitate şi în comuniune pentru a putea proclama Evanghelia. Cristos nu ne-a chemat să ne îngrijim pur şi simplu de noi înşine, ci ne-a chemat într-o comuniune a discipolilor aşa încât, în misiune, să putem fi trimişi să proclamăm Evanghelia întregii creaţii. Instrumentele moderne de comunicare ne oferă o nouă şi senzaţională modalitate pentru a realiza acest lucru, iar cultura media este limbajul pe care trebuie să îl învăţăm şi pe care trebuie să îl vorbim, astfel încât „oaia flămândă care caută hrană, să fie îndestulată” cu Vestea Bună a lui Cristos.
