„Pace vouă!”- sinteză a mesajului Pascal

24.04.2003, Vatican (Catholica) - În prima Audienţă Generală din Timpul Pascal, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a întrerupt seria de cateheze asupra imnurilor şi cântărilor din Liturgia Orelor, pentru a reflecta asupra mesajului pascal, pornind de la Psalmul 135.

1. În aceste zile ale Octavei Paştelui mare este bucuria Bisericii pentru Învierea lui Cristos. După ce a suferit pătimirea şi moartea pe cruce, El este acum viu pentru totdeauna, iar moartea nu mai are nici o putere asupra Lui.

   Comunitatea credincioşilor, în fiecare parte a lumii, înalţă spre cer un cânt de laudă şi de mulţumire către Acela care l-a eliberat pe om din sclavia răului şi a păcatului prin răscumpărarea săvârşită de Cuvântul Întrupat. Acest lucru îl exprimă Psalmul 135 care a fost proclamat puţin mai devreme, şi care constituie un minunat imn adus bunătăţii Domnului. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu se revelează pe deplin şi în mod definitiv în Misterul pascal.

2. După învierea sa, Domnul le apare în mai multe rânduri discipolilor şi-i întâlneşte de mai multe ori. Evangheliştii relatează două episoade din care transpare uimirea şi bucuria martorilor unor evenimente atât de minunate. Ioan, în mod deosebit, scoate în evidenţă primele cuvinte adresate discipolilor de către Învăţătorul înviat.

   „Pace vouă”, spune El intrând în Cenacol, şi repetă acest salut de trei ori (cf In 20,19.21.26). Am putea spune că această expresie „pace vouă”, în ebraică shalom, conţine şi sintetizează, într-un fel, întreg mesajul pascal. Pacea este darul oferit oamenilor de Domnul înviat şi este rodul vieţii noi inaugurate de învierea sa.

   Pacea, deci, se identifică drept „noutate” imensă în istoria Paştelui lui Cristos. Ea apare dintr-o profundă reînnoire a inimii omului. Nu este aşadar rezultatul eforturilor omeneşti şi nici nu se poate ajunge la ea doar prin acorduri între persoane şi instituţii. Este mai degrabă un dar ce trebuie primit cu generozitate, păstrat cu grijă, şi fructificat cu maturitate şi responsabilitate. Oricât de frământate ar fi situaţiile şi oricât de puternice tensiunile şi conflictele, nimic nu poate rezista în faţa eficientei reînnoiri aduse de Cristos înviat. El este pacea noastră. Aşa cum citim în Scrisoarea sfântului Paul către Efeseni, El, prin crucea sa, a nimicit ura „pentru ca pe cei doi să-i întemeieze într-un singur om nou, făcând pace” (2,15).

3. Octava Paştelui, pătrunsă de lumină şi de bucurie, se va încheia duminica viitoare cu duminica in Albis, numită şi duminica „Divinei Îndurări”. Paştele este manifestarea perfectă a acestei îndurări a lui Dumnezeu, care „de slugile sale se va milostivi” (Ps 135,14).

   Prin moartea pe Cruce, Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu şi a pus în lume bazele unei fraterne convieţuiri între toţi oamenii. În Cristos, fiinţa umană fragilă şi doritoare de fericire a fost răscumpărată din sclavia celui Rău şi a morţii, care generează tristeţe şi durere. Sângele Mântuitorului a spălat păcatele noastre. Am experimentat astfel puterea înnoitoare a iertării lui. Milostivirea divină deschide inima iertării faţă de fraţi, şi prin iertarea oferită şi primită se construieşte pacea în familii şi în orice alt mediu de viaţă.

   Reînnoiesc cu plăcere cele mai cordiale urări pascale adresate vouă tuturor, în timp ce vă încredinţez împreună cu familiile şi comunităţile voastre ocrotirii cereşti a Mariei, Maica Îndurării şi Regina Păcii.