Mare sărbătoare pentru surorile OSBM

16.07.2005, Cluj (Catholica) - Mâine, 17 iulie, Episcopul Florentin Crihălmeanu de Cluj-Gherla va sfinţi Complexul Monahal al Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM), format din biserica şi mănăstirea „Sf. Macrina” din Cluj-Napoca. La eveniment au fost invitaţi şi au fost invitaţi IPS Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova; şi Mitropolitul Lucian Mureşan, Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice din România.

Unul dintre ordinele călugăreşti tradiţionale din Biserica Greco-Catolică este cel al „Sfântului Vasile cel Mare”, se spune într-un material de prezentare primit la redacţie. Ordinul are două ramuri: feminină şi masculină. Ramura feminină este formată din surorile baziliene, care din punct de vedere administrativ sunt grupate, în ţara noastră, în Provincia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, cu centrul la Cluj-Napoca. Ordinul surorilor baziliene este un ordin internaţional prezent azi în 12 ţări. Pe lângă România, ordinul există şi în Australia, SUA, Argentina, Brazilia, Italia, Croaţia, Ungaria, Ucraina, Slovacia, Polonia şi Germania. Întemeietorii Ordinului, sunt Sfântul Vasile cel Mare şi sora sa, Sfânta Macrina. Urmând exemplul întemeietorilor, surorile sunt educate în spiritualitatea şi disciplina orientală a cărei reguli au fost trasate de Sfântul Vasile cel Mare.

În ajunul desfiinţării abuzive a Bisericii Române Unite cu Roma, anul 1944, în localitatea Gherla, sr. Ana Maria, o soră vincentină dintr-o congregaţie romano-catolică, a trecut la ritul greco–catolic şi a fondat o comunitate de Surori Baziliene în Biserica Greco-Catolică. Primul colaborator şi sfătuitor pentru sr. Ana, în intenţia de a înfiinţa un nou ordin călugăresc, a fost pr. Leon Man, OSBM – stareţul de atunci al mănăstirii Nicula – mort martir în închisoarea de la Gherla pentru fidelitatea în credinţa greco-catolică. Episcopul Iuliu Hossu de Cluj-Gherla a încurajat şi aprobat înfiinţarea unei noi comunităţi de Surori în Eparhie. Pe lângă vocaţia de rugăciune, călugăriţele se ocupau de slujirea aproapelui într-un azil situat în Gherla, pentru a alina suferinţa şi singurătatea unor bătrâni. După doi ani, ordinul se dezvoltă, iar surorile au reuşit să facă 10 noi înveşmântări.

După anul 1948, surorile îşi continuă misiunea în catacombe, persecuţii şi suferinţe, suportând toate, pentru a-l urma pe Cristos. În clandestinitate, după o scurtă perioadă de confuzie cauzată de dizolvarea forţată şi mai apoi arestarea Superioarei Generale, comunitatea îşi continuă şi intensifică viaţa călugărească. Un impuls deosebit s-a primit începând cu anul 1971, sub directa îndrumare a Ieromonahului Sabin Dăncuş, OSBM şi mai apoi, a Superioarei Generale, Maica Ioana – Irina Bota, astfel încât, ordinul a ieşit din catacombe mult mai întărit decât intrase. În data de 19 iulie 1989, Curia Generală a Surorilor Baziliene din Roma a declarat şi încorporat Surorile Baziliene din România în Ordinul Surorilor Baziliene, cu statut de Provincie. Surorile Baziliene din România au devenit astfel o Comunitate de Drept Pontifical, iar ordinul a început să fie condus după Constituţia Surorilor Baziliene.