Deschiderea anului academic 2007-2008 la ITRC
02.10.2007, Iaşi (Catholica) - Deschiderea cursurilor anului academic 2007-2008 pentru cei 133 de studenţi ai Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi a fost marcată luni, 1 octombrie 2007, fiind şi sărbătoarea „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, patroana secundară a Seminarului din Iaşi, printr-o celebrare pontificală prezidată de PS Petru Gherghel. La această celebrare, aflăm de pe Ercis.ro, PS Petru Gherghel de Iaşi i-a avut alături pe PS Aurel Percă, Episcop auxiliar, pr. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Seminarului din Iaşi, pr. dr. Ştefan Lupu, vicerector, pr. Anton Săbăoanu, director al Seminarului mic din Bacău, părinţii formatori şi profesori ai seminarului şi părinţi de la parohiile vecine.
În noul an au păşit 133 de seminarişti: 23 în anul I, 23 în anul II, 21 în anul III, 17 în anul IV, 20 în anul V pastoral, 6 în anul V şi 20 în anul VI. Acestora li se adaugă un alt grup de trei seminarişti ce îşi continuă studiile în alte seminarii europene: 2 în Italia (Roma) şi 1 în Polonia (Lublin). Cursurile ciclului filozofic de la Institutul Teologic din Iaşi mai sunt frecventate şi de alţi doi seminarişti care se pregătesc să devină preoţi în Congregaţia „Don Orione”. După proclamarea lecturilor alese pentru această zi, Preasfinţitul Aurel a rostit cuvântul de învăţătură. Preasfinţitul a spus la începutul predicii că: „Inaugurăm astăzi un nou an de formare în viaţa seminarului nostru. Reluăm astăzi drumul de pregătire şi formare la sfânta Preoţie. Este o zi deosebită, pentru că în sărbătoarea patroanei secundare a Seminarului nostru – Sfânta Tereza a Pruncului Isus – vrem să reafirmăm dorinţa noastră de a răspunde chemării lui Isus care alege şi cheamă în permanenţă tineri pentru a fi viitorii săi apostoli”.
Amintind de alocuţiunea ţinută de Papa Benedict al XVI-lea seminariştilor prezenţi la Ziua Mondială a Tineretului din 2005 de la Köln, Preasfinţitul a folosit aceleaşi cuvinte spunând seminariştilor că „iubirea lui Dumnezeu v-a ales şi v-a chemat în seminar pentru a deveni preoţi: acesta este misterul chemării, al vocaţiei; mister care se arată într-un mod mai evident în cei pe care Cristos îi invită să lase totul pentru a-l urma mai îndeaproape. Seminaristul trăieşte frumuseţea chemării în momentul pe care am putea să-l definim al îndrăgostirii de Cristos, al descoperirii iubirii Tatălui care cheamă la misiune. Sufletul seminaristului trebuie să fie plin de uimire în faţa unei asemenea manifestări: Doamne, de ce tocmai eu, de ce mă chemi tocmai pe mine? Dar iubirea nu cunoaşte de ce sau pentru ce, deoarece este dar gratuit, la care se răspunde cu dăruirea de sine.”
