PS Florentin: pastorala de Crăciun (fragmente)
19.12.2007, Cluj (Catholica) - Perioada sfintelor sărbători a Naşterii Domnului nostru Isus Hristos este în fiecare an, pentru noi, un prilej de a reînnoi speranţa şi bucuria trăirii credinţei noastre creştine. „Criza actuală a credinţei este, în esenţă, o criză a speranţei creştine”, ne spune Pontiful Roman, Benedict al XVI-lea în recentul document despre speranţa creştină, „Spe salvi” (Sp.S. 17). Deci criza religiozităţii actuale în cadrul marii familii creştine europene este, de fapt, datorată lipsei speranţei care motivează credinţa creştină. Depinde de noi dacă reuşim să facem să renască speranţa în sufletele noastre, care să fundamenteze credinţa noastră, orientând întreaga noastră viaţă spre viaţa veşnică.
În acest sens ne pot ajuta Sărbătorile Anului Liturgic creştin dacă sunt trăite la adevărata lor valoare spirituală şi, în mod particular, mărita Sărbătoare a Naşterii Domnului. Cum vom petrece această sărbătoare? Va trece ca o zi oarecare? Ne vom preocupa mai mult de pregătiri materiale, decât de împodobirea sufletului nostru? Va fi doar o uimire trecătoare şi mai multă distracţie, ce nu ne va scoate din cercul vicios al cotidianului vieţii? Depinde doar de noi. De aceea, vă invit să lăsăm pentru câteva zile preocupările, `oile` noastre şi să pornim la drum împreună cu păstorii de la Betlehem, pentru a întâlni Cuvântul întrupat. După ce ne vom împărtăşi din bucuria lor, să împărtăşim şi noi la rândul nostru bucuria de a fi întâlnit Cuvântul şi speranţa care motivează credinţa noastră creştină.
[…] Evenimentul Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, ne este prezentat de trei ori în cadrul acestui fragment. Mai întâi ca şi eveniment istoric încadrat în timp, apoi ca şi o veste adresată păstorilor din partea unui mesager divin şi în al treilea rând ca o experienţă de credinţă, o întâlnire personală pe care păstorii au avut-o la vederea Cuvântului întrupat. La acestea trebuie să adăugăm, în fiecare an experienţa de credinţă a întâlnirii noastre personale cu acest Prunc născut în iesle, care poate conferi o nouă speranţă şi o nouă orientare vieţii noastre. Vă invit să încercăm spiritual să îmbrăcăm haina păstorilor şi să rămânem împreună cu ei, să privim ceea ce privesc ei şi să trăim ceea ce trăiesc ei. Să devenim pentru câteva momente păstori. De fapt, dacă ne gândim bine, suntem fiecare dintre noi păstori spirituali ai sufletelor noastre. De aceea, să parcurgem împreună cu ei drumul speranţei regăsite. (Textul integral al scrisorii pastorale a fost publicat la secţiunea Documente a sitului Catholica.ro)O prezentare video a pastoralei găsiţi aici.
