100 de zile la conducerea L`Osservatore Romano (II)
07.02.2008, Vatican (Catholica) - Au trecut o sută de zile de când L`Osservatore Romano are un nou director, al 11-lea în 146 de ani: Giovanni Maria Vian. Agenţia Zenit a stat de vorbă cu Vian despre primele sale zile în acest rol. Prezentăm interviul serializat, astăzi publicând a doua şi ultima parte.
– Pare că L`Osservatore Romano se schimbă constant. Vă este teamă de stagnare?
– Orice ziar ar trebui să se teamă de stagnare. Stagnare înseamnă sinucidere.
– Veţi continua să fiţi un ziar de seară? Aceasta afectează ziua tipică a echipei de editori.
– Da. Este o publicaţie de seară (nu apare dimineaţa ci seara – n.n.) pentru că dorim să informă imediat despre activităţi, discursuri şi numiri, iar acestea au de obicei loc dimineaţa. Suntem primii care le publicăm. Aceasta presupune un mare sacrificiu pentru că ziua noastră începe la 7AM, cu lectura ştirilor şi publicaţiilor. La ora 8.15 avem prima întâlnire iar după o oră începem să facem ziarul. După 1.15PM terminăm paginile. Apoi la 2.15PM ne întâlnim din nou pentru a discuta despre următoarea zi.
– Primiţi indicaţii editoriale specifice?
– Nu am primit prea multe. Linia evidentă pentru mine este că L`Osservatore Romano trebuie să aibă o mai mare dimensiune internaţională; este evident. Am dublat informaţiile internaţionale. Privind indicaţiile speciale, aparte de întărirea dimensiunii internaţionale, acordăm o mai mare atenţie Bisericilor Răsăritene – şi necatolice – şi un mai mare spaţiu articolelor scrise de femei. Acestea sunt indicaţii venite de la Secretariatul de Stat, dar cred că vin direct de la Papa. Şi în general, indicaţia de a face un ziar bun, care să arate bine… un „bel giornale”.
– Publicaţi zilnic interviuri despre situaţii actuale dificile. Credeţi că dinamismul Bisericii este slab perceput?
– Da. Iar un interviu este un gen care permite o intervenţie mai rapidă. Este mult mai uşor de citit decât un articol informativ despre o activitate. Am văzut de asemenea că plac. Logic că interviurile reprezintă şi un mod bun de a arăta dinamismul Bisericii, care este mai mare decât cred unii oameni.
– L`Osservatore Romano aduce lumea mai aproape de Roma şi Roma mai aproape de lume. Există o graniţă între aceste două dimensiuni?
– Pentru Episcopul Romei nici o ţară nu este străină. Pe acest principiu se bazează secţiunea internaţională ce acoperă întreaga lume, inclusiv Italia. Toată lumea are o voce. Şi din moment ce Roma priveşte spre lumea întreagă, multe părţi ale lumii îşi aduc contribuţia la ziar. Este o mişcare în ambele direcţii. Mai mult, am putea spune că L`Osservatore Romano încearcă să demonteze prejudecăţile despre Roma.
– În profilul publicat recent de Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale printre obiective este trecut şi promovarea unei relaţii mai strânse între mijloacele de comunicare din Vatican şi o mai bună coordonare a informaţiilor dinspre Sfântul Scaun. Unde intră L`Osservatore Romano în acest sens?
– Ziarul îşi are partea sa. La 20 decembrie, împreună cu Radio Vatican şi Centrul de Televiziune al Vaticanului, l-am intervievat – pentru prima oară media din Vatican au făcut-o împreună – pe preşedintele Sarkozy, şi după mai puţin de două săptămâni ziarul şi radioul l-au intervievat pe pr. Kolvenbach, fostul superior al Societăţii lui Isus. Dorim să continuăm această experienţă.
– Pe scurt, cum vedeţi Dvs aceste prime o sută de zile petrecute cu L`Osservatore Romano?
– Ca o bază bună pe care să continuăm să lucrăm.
– Sunteţi profesor de istorie a creştinismului, profesor de filosofie patristică şi aveţi 30 de ani de experienţă în jurnalism. Cum trăiţi personal această experienţă cu L`Osservatore Romano?
– Pe de o parte ea presupune mult efort. Petrec 12-13 ore în fiecare zi cu ziarul. Pe de altă parte, cu pasiune şi bucurie, deoarece este o sarcină formidabilă ce mă onorează. Este o lucrare ce mă entuziasmează. Este un lucru în echipă şi merită orice efort.
