Cubanezii sunt gata să îl urmeze pe Cristos

21.02.2008, Havana (Catholica) - În ciuda faptului că Biserica din Cuba are puţine resurse materiale şi umane, aici se pregăteşte o mare evanghelizare, multe inimi fiind deschise în faţa Evangheliei, afirmă Papa Benedict al XVI-lea într-o scrisoare trimisă Episcopilor din Cuba cu ocazia aniversării a zece ani de la vizita pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în ţara lor. Mesajul a fost transmis astăzi de către Cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, aflat în Cuba până marţi. Din cei 11 milioane de locuitori, 59% sunt catolici. Este una dintre naţiunile cu cel mai mare număr de catolici per preot: unui singur preot îi revin spre păstorire în medie 19.507 credincioşi.

„Proclamarea Evangheliei lui Cristos continuă să găsească inimi în Cuba care sunt gata să o primească. Acest fapt aduce după sine o responsabilitate constantă de a-i ajuta să crească în viaţa spirituală, propunându-le standardul înalt al vieţii creştine care este propriu vocaţiei la sfinţenie a tuturor persoanelor botezate”, afirmă Pontiful. De aceea Episcopii sunt îndemnaţi „să anunţe adevărata doctrină, să îi ajute pe credincioşi să aprofundeze înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu, să promoveze participarea lor la Sacramente şi să aibă o viaţă de rugăciune. A-i aduce pe toţi la mântuirea în Cristos este nucleul misiunii Bisericii.”

Papa recunoaşte că uneori „comunităţile sunt copleşite de dificultăţi, datorită resurselor, indiferenţei sau temerilor, care pot conduce la descurajare”. Cubanezii trebuie să găsească mângâierea în cuvintele lui Cristos din Evanghelia lui Luca: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia”. Sfântul Părinte continuă: „Credinciosul ştie că el poate să îşi pună mereu speranţa în Isus Cristos, Domnul nostru, care nu dezamăgeşte şi aduce inimii bucurie şi rodnicie în viaţa de credinţă. O lumină mică poate să lumineze o casă întreagă, iar o drojdie mică poate să facă un aluat mare. De câte ori mici gesturi de prietenie şi bunăvoinţă, gesturi simple şi cotidiene de respect, de atenţie faţă de cei care suferă, nu revelează o frântură din iubirea infinită pe care Dumnezeu o are pentru toţi şi pentru fiecare dintre noi.”