Legăturile cu trecutul evită manipularea viitorului
08.03.2008, Vatican (Catholica) - O societate neinteresată de istorie este una care poate fi cu uşurinţă manipulată de ideologii, a afirmat ieri Papa Benedict al XVI-lea primindu-i în audienţă pe membrii Comitetului Pontifical pentru Ştiinţele Istorice. Acest comitet, a spus el, lucrează „într-un domeniu de mare interes pentru viaţa Bisericii”. Sfântul Părinte a amintit apoi că în timpul pontificatului Papei Leon al XIII-lea, „istoriografia era călăuzită de spiritul acelor vremuri, ostil Bisericii”. De aceea Papa „a deschis arhivele Sfântului Scaun spre cercetare […] cu convingerea că studierea şi prezentarea adevăratei istorii a Bisericii nu poate decât să îi fie favorabilă.”
Astăzi, a continuat Papa, „nu mai este vorba doar de o istoriografie ostilă creştinismului şi Bisericii. Astăzi istoriografia însăşi trece printr-o criză serioasă, trebuind să lupte pentru propria existenţă într-o societate condusă de pozitivism şi materialism. Aceste două ideologii au condus la un entuziasm fără margini pentru progres, care influenţează viziunea asupra vieţii a largi sectoare din societate. Trecutul apare astfel ca un fundal întunecat, în contrast cu strălucirea prezentului şi a viitorului. Tipic pentru această mentalitate este lipsa de interes pentru istorie, care se traduce astfel printr-o marginalizare a ştiinţelor istorice.” Sfântul Părinte a spus că această situaţie de fapt conduce spre „o societate care, decapitată de propriul trecut şi lipsindu-i deci judecăţile dobândite prin experienţă, nu mai este capabilă de convieţuire armonioasă sau de angajament comun pentru realizarea ţelurilor. O astfel de societate este în mod special vulnerabilă la manipulările ideologice.”
„Acest pericol devine şi mai mare datorită unui exces de accent pus pe istoria modernă”, a continuat Papa, „în special când cercetarea în acest domeniu este condiţionată de o metodologie care îşi trage inspiraţia din pozitivism şi sociologie”, ignorând „alte aspecte importante ale realităţii istorice, chiar şi epoci întregi”. „Chiar şi atunci când nu priveşte anume istoria ecleziastică, analiza istorică contribuie totuşi la descrierea contextului vieţii în care Biserica şi-a desfăşurat şi continuă să îşi desfăşoare misiunea. Fără îndoială viaţa şi activitatea Bisericii au fost întotdeauna determinate – facilitate sau dimpotrivă împiedicate – de diferitele contexte istorice. Biserica nu aparţine acestei lumi, dar trăieşte în ea şi pentru ea.”