PF Daniel despre traficul de persoane
28.03.2008, Bucureşti (Catholica) - „Cu durere în suflet constatăm că România se confruntă cu un fenomen care a luat o amploare îngrijorătoare, şi anume traficul de fiinţe umane. Sute şi mii de tinere sunt înşelate cu promisiuni mincinoase şi ajung să fie tratate ca nişte sclave, sunt cumpărate şi vândute de către traficanţii de persoane, care le folosesc spre câştig murdar, întocmai ca pe nişte obiecte, obligându-le să muncească în condiţii inumane şi fără plată, să cerşească sau să-şi vândă trupurile pentru bani, înjosindu-le, şi, uneori, chiar omorându-le fără nici o remuşcare. Dar, şi mai îngrijorătoare este situaţia copiilor care ajung victime şi suferă abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi considerată o crimă împotriva viitorului umanităţii.” Cu aceste cuvinte şi-a început PF Daniel discursul vineri, la Seminarul Internaţional cu tema „Acţiunea Creştină Împotriva Traficului de persoane. Combaterea traficului de fiinţe umane, dincolo de aparenţe”, găzduit de Palatul Patriarhiei.
„Statisticile alarmante ale organismelor internaţionale arată că, din cele peste 2,5 milioane persoane traficate, majoritatea sunt femei si copii; traficul de fiinţe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme şi cel de droguri.” Patriarhul a subliniat apoi că „traficul de persoane este un păcat grav şi un pericol social cu urmări deosebit de grave care loveşte în demnitatea persoanei şi degradează societatea umană. Traficul de persoane depersonalizează omul, îl distruge fizic şi spiritual şi îl transformă în sclav, într-o marfă care nu mai are valoare ca persoană, ci ca producător de profit. Traficul de persoane este un păcat grav care afectează integritatea chipului lui Dumnezeu în om; traficantul privează victima de darul divin al libertăţii, îi lezează demnitatea de persoană, îi striveşte puterea de a gândi, siluindu-i voinţa şi batjocorindu-i sentimentele prin folosirea forţei, ameninţări, molestării, a terorii psihice şi a altor mijloace coercitive violente. Dumnezeu nu a dat nimănui drept de viaţă şi de moarte asupra omului şi nimeni nu are dreptul să transforme persoana umană în obiect de profit.”
„Considerăm că asistenţa spirituală şi consilierea acordată victimelor au un rol fundamental în acţiunea de ajutorare şi reintegrare, rolul preotului fiind acela de liant şi mediator între victimă şi comunitate, pentru a evita stigmatizarea şi excluziunea victimelor şi pentru a le ajuta să-şi recapete încrederea în sine şi în oameni”, a spus spre final liderul BOR. „Venind în întâmpinarea victimelor şi familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfat bun, sprijin moral şi întărire sufletească, ci trebuie să ne implicăm activ în sensibilizarea comunităţii pentru reintegrarea acestora în familie şi societate. […] Considerăm că, fără politici şi programe coerente, care să înceapă cu educaţia şi prevenirea, nu poate fi combătut un asemenea flagel bine susţinut de interese financiare oculte. De asemenea, fără extinderea asistenţei şi consilierii acordată victimelor şi familiilor acestora, fără sprijinul real al comunităţii, nu putem vorbi de stabilitate şi demnitate socială, de reintegrarea şi incluziunea acestei categorii vulnerabile. Suntem convinşi că, pe baza credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din România pot contribui substanţial la susţinerea eforturilor comunitare de apărare a demnităţii umane şi de însănătoşire a vieţii sociale.”