LC: Un secol de martiriu iezuit
03.04.2008, --- (Catholica) - Articolul „Un secol de martiriu iezuit” din cel mai recent număr al revistei Lumea Catholica ne propune o trecere în revistă a membrilor Societăţii lui Isus care şi-au dat viaţa pentru credinţă în decursul secolului XX. Materialul porneşte de la martiriul a doi preoţi în condiţii diferite: „Pr. Dewanto avea 34 de ani, era indonezian şi fusese sfinţit preot în primele luni ale anului 1999. Pr. Albrecht, 70 de ani, era german; lucrase în Indonezia mulţi ani şi fusese directorul Serviciului Iezuit pentru Refugiaţi din Timorul de Est. Pr. Dewanto, surorile şi ceilalţi preoţi au fost ucişi într-un masacru care făcuse vreo sută de victime – toţi creştini, care căutaseră refugiu în biserica parohiei din Suai. Pr. Albrecht a murit singur, noaptea, ucis probabil din greşeală”.
În continuare se explică: „Tradiţia noastră religioasă recunoaşte mai multe tipuri de eroi – maeştri ai învăţăturii, modele de implicare, pionieri ai slujirii şi slujitori ai poporului lui Dumnezeu. Dar îi ţinem la mare cinste în special pe cei ale căror vieţi au fost secerate în floare, care au întâmpinat moartea înainte de vreme pentru credinţa lor sau pentru implicarea lor în slujirea poporului lui Dumnezeu. În timpuri vechi, lor le era rezervat titlul de `martir`- titlu dat celor ucişi în mod explicit din cauza ostilităţii faţă de credinţa lor – aşa cum a fost pr. Tarcisius Dewanto şi tovarăşii lui. Dar mai recent, am început să recunoaştem martiriul celor ca pr. Albrecht, care, prin modul lor de a-şi trăi credinţa, s-au pus în pericol de moarte, iar prin loialitatea şi implicarea lor se menţin în permanent pericol, când ar fi putut să fugă”.
„Preoţii Dewanto şi Albrecht au fost ultimii dintr-un lung şir de iezuiţi ucişi pentru credinţa lor în secolul XX, înainte de ei în acel secol fiind ucişi încă 340 de membri ai Societăţii lui Isus. Iar circumstanţele morţii lor poartă amprenta violenţei şi a persecuţiilor care au marcat întregul secol”. Iată câteva exemple: „În iunie 1900, doi iezuiţi de origine franceză au fost ucişi în China în Răscoala Boxerilor, mişcare ce intenţiona să alunge din ţară pe străini şi religia lor… În cursul războiului civil din Spania, alţi 122 de iezuiţi au fost ucişi, majoritatea în anul 1936… Într-o perioadă de numai cinci luni, de la 11 octombrie 1976 până la 12 martie 1977, cinci iezuiţi de pe trei continente au fost ucişi, dând mărturie despre implicarea lor în slujirea celor săraci… La 6 februarie 1977, trei iezuiţi au fost ucişi împreună cu patru surori dominicane în Rhodesia (acum Zimbabwe) când bărbaţi înarmaţi au pătruns în reşedinţa misiunii şi i-au împuşcat”.
Pedro Arrupe, Superiorul general iezuit din perioada 1965-1981, a scris către iezuiţii de pretutindeni, referitor la cei cinci iezuiţi martirizaţi între octombrie 1976 – martie 1977, următoarele: „Cine sunt victimele pe care Dumnezeu le-a ales? Cei cinci au fost oameni cu însuşiri omeneşti obişnuite, ducând vieţi în umbră, mai mult sau mai puţin necunoscute, locuind în sate mici şi dedicaţi total slujirii zilnice a celor săraci şi aflaţi în suferinţă… Pare că Dumnezeu ne arată încă o dată pe cine preferă şi ce valori scoate în evidenţă şi care tip de mărturie o ţine la mare preţ. El i-a înălţat din adâncul întunericului pentru ca întreaga lume să-i vadă şi a încununat cu cununa martiriului aceste `slugi credincioase` ale Sale, oameni care I-au fost credincioşi în treburile mici şi monotone, oameni care L-au slujit în cei înfometaţi, în cei însetaţi, în cei fără de adăpost, oameni care-L iubeau pe El în cel sărac şi-şi arătau iubirea prin munca şi sinceritatea lor”. Vă invităm să citiţi articolul integral, la www.Lumea.Catholica.ro.
