Să înaintăm împreună în speranţă

20.04.2008, New York (Catholica) - Celebrând în ziua de sâmbătă, 19 aprilie 2008, Sfânta Liturghie în Catedrala Sf. Patrick din New York, Papa Benedict al XVI-lea a făcut referire la Conciliul Vatican II. Sfântul Părinte a spus că pentru mulţi marea dezamăgire de după Conciliu, care a chemat „la un mai mare angajament în misiunea Bisericii în lume, a fost experienţa diviziunii dintre diferite grupuri, diferite generaţii, diferiţi membri ai aceleiaşi familii religioase”. „Putem să mergem înainte”, a spus Papa Benedict al XVI-lea, „doar dacă ne întoarcem privirea împreună spre Cristos! În lumina credinţei, vom descoperi apoi înţelepciunea şi tăria de care avem nevoie pentru a fi deschişi faţă de puncte de vedere care să nu fie în mod necesar conforme cu propriile noastre idei sau teorii”.

„Astfel putem preţui perspectivele celorlalţi, fie ei mai tineri sau mai bătrâni decât noi înşine, şi în cele din urmă să auzim `ceea ce Duhul spune` Bisericii şi nouă. În acest fel, vom înainta împreună spre acea adevărată reînnoire spirituală dorită de Conciliu, o reînnoire care poate să întărească Biserica în acea sfinţenie şi unitate indispensabile pentru proclamarea eficientă a Evangheliei în lumea de astăzi”. Papa a întrebat: „Oare nu această unitate de viziune şi scop – înrădăcinată în credinţă şi un spirit constant de convertire şi jertfă de sine – a fost secretul creşterii impresionante a Bisericii din această ţară?”

Papa Benedict al XVI-lea a comparat unitatea Bisericii cu unitatea unui templu gotic, pe care l-a descris ca „o unitate născută din tensiunea dinamică a diferitelor forţe care înalţă arhitectura, îndreptând-o spre cer”. Sfântul Părinte a amintit imaginea folosită de Sf. Paul pentru a descrie unitatea Bisericii, „un trup viu compus din multe membre diferite, fiecare cu propriul rol şi scop”. „Şi aici”, a explicat Papa, „vedem nevoia noastră de a recunoaşte şi a preţui darurile fiecărui membru al trupului ca `manifestări ale Duhului date pentru binele tuturor`”.

Pontiful a recunoscut că există o diferenţă între darurile ierarhice şi cele carismatice în Biserică, dar a adăugat: „Totuşi însăşi varietatea şi bogăţia harurilor dăruite de Duhul ne invită constant la a discerne cum trebuie să fie orânduite aceste daruri cum se cuvine în slujba misiunii Bisericii”. În ciuda diferenţelor, Papa Benedict al XVI-lea a spus că toţi preoţii, diaconii şi toate persoanele consacrate trebuie „să fie forţe ale unităţii în cadrul Trupului lui Cristos. Prin mărturia voastră personală, şi fidelitatea voastră faţă de slujirea sau apostolatul încredinţat vouă, pregătiţi o cale pentru Duhul”.

Papa a continuat: „Aşadar să ne înălţăm privirile! Şi cu mare umilinţă şi încredere, să cerem Duhului să ne permită să creştem în fiecare zi în sfinţenia care ne va face pietre vii în templul pe care El îl înalţă chiar acum în mijlocul lumii noastre. Dacă este să fim adevărate forţe ale unităţii, să fim primii care să căutăm reconcilierea interioară prin pocăinţă. Să iertăm relele pe care le-am suferit şi să lăsăm la o parte toată mânia şi controversa. Să fim primii care să demonstrăm umilinţa şi puritatea inimii de care este nevoie pentru a ne apropia de splendoarea adevărului lui Dumnezeu. În fidelitate faţă de depozitul credinţei încredinţat Apostolilor, să fim martori plini de bucurie ai puterii transformatoare a Evangheliei!”

Vorbind despre turlele Catedralei Sf. Patrick, „depăşite în înălţime de zgârie-norii Manhattan-ului”, Papa Benedict al XVI-lea a arătat că ele sunt „o amintire vie a năzuinţei constante a spiritului uman de a se înălţa la Dumnezeu”. El a concluzionat: „Să mergem înainte ca vestitori ai speranţei în mijlocul acestui oraş, şi al tuturor acelor locuri în care ne-a aşezat harul lui Dumnezeu. În acest fel, Biserica din America va cunoaşte o nouă primăvară în Duhul”.