Concert de muzică clasică pentru Papa
25.04.2008, Vatican (Catholica) - În această săptămână a venit rândul italienilor să îşi arate afecţiunea şi respectul faţă de Papa, organizând un concert de muzică clasică în onoarea sa, pentru a treia aniversare a alegerii ca Episcop al Romei şi pentru ziua sa de naştere. Papa Benedict a mulţumit corului şi orchestrei pentru acest dar muzical. În opinia sa muzica are o valoare spirituală deoarece poate „da speranţă sufletului omului”.
Concertul a fost oferit de preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, care s-a întâlnit înainte cu Papa pentru 15 minute. Întâlnirea a fost caracterizată de Vatican ca una de „mare cordialitate”. Printre altele s-a discutat şi despre discursul susţinut săptămâna trecută de Papa la ONU, cu ocazia vizitei în Statele Unite ale Americii. După conversaţie, cei doi şefi de stat au mers în Aula Paul al VI-lea pentru concert. Au fost audiate piese de Luciano Berio, Johannes Brahms şi Ludwig van Beethoven, în interpretarea orchestrei simfonice Giuseppe Verdi şi a corului din Milano. Papa a urmărit concertul alături de preşedintele Napolitano şi fratele său, Mons. Georg Ratzinger. Cei doi fraţi Ratzinger sunt cunoscuţi pentru pasiunea pentru muzică clasică.
La sfârşitul concertului Sfântul Părinte i-a mulţumit preşedintelui pentru concertul în care „discern încă un semn al marii afecţiuni pe care poporul italian o are pentru Papa”. După ce a mulţumit corului şi orchestrei, Sfântul Părinte a încurajat fundaţia Giuseppe Verdi Foundation să continue „prestigioasa călătorie artistică şi culturală începută, care, sunt sigur, este întărită de angajamentul de a folosi muzica pentru a ajuta în situaţii de dificultate, precum cele din spitale şi închisori”. Papa a explicat că există o „valoare spirituală” în muzică, deoarece „într-un mod aparte ea este chemată să dea speranţă sufletului omului, marcat şi uneori rănit de condiţia sa pământească”. „Există o relaţie profundă şi misterioasă între muzică şi speranţă, între cântec şi viaţa veşnică. Nu este o coincidenţă faptul că tradiţia creştină arată spiritele fericiţilor cântând în cor, captivaţi de frumuseţea lui Dumnezeu. Dar arta adevărată, ca rugăciunea, nu este străină de realitatea cotidiană, ci mai degrabă ne cheamă să `irigăm` această realitate, pentru ca să încolţească aducând roade de bunătate şi pace.”