Premierea inventatorului fertilizării in vitro a provocat perplexitate
07.10.2010, Vatican (Catholica) - 
Preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă recunoaşte faptul că câştigătorul Premiului Nobel pentru medicină este un om de ştiinţă valoros, dar afirmă că el ar fi votat pentru alţi candidaţi. Episcopul Ignacio Carrasco de Paula a dat o declaraţie ca răspuns la câştigarea de către Robert Edwards, medicul britanic care a inventat fertilizarea in vitro, a Premiului Nobel pentru medicină pe anul 2010. Episcopul a observat că acordarea Premiului Nobel lui Edwards a cauzat „sprijin dar nu puţină perplexitate, după cum era de aşteptat”.
„Personal”, a declarat preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, conform relatării de pe situl Radio Vatican, „aş fi votat alţi candidaţi: [Earnest] McCullok şi [James] Till, cei care au descoperit celulele rădăcină, sau [Shinya] Yamanaka, cel dintâi care a creat o celulă pluripotentă programabilă. Cu toate acestea, alegerea lui Edwards nu mi se pare total nepotrivită; pe de o parte se încadrează în logica pe care se bazează Comitetul în acordarea Nobelului, pe de altă parte cercetătorul britanic nu este o persoană ce poate fi minimalizată: a inaugurat un capitol nou şi important în domeniul reproducerii umane, cu cele mai bune rezultate, vizibile tuturor începând cu Louise Brown, prima fetiţă născută din fertilizarea in vitro, acum în vârstă de 30 peste de ani şi la rândul ei mamă a unui copil [conceput] în întregime în mod natural”.
Cu toate acestea, a susţinut oficialul Vaticanului, există multe cauze de perplexitate cu privire la o astfel de alegere. „Fără Edwards nu ar exista o piaţă a ovocitelor; fără Edwards nu ar exista congelatoare pline de embrioni aşteptând să fie transferaţi într-un uter sau, mai probabil, să fie folosiţi pentru cercetări sau să moară abandonaţi şi uitaţi de toţi”. Episcopul Carrasco de Paula a sugerat că Edwards „a inaugurat o casă însă a deschis uşa greşită din moment ce a mizat totul pe fertilizarea in vitro, permiţând în mod implicit recurgerea la donări şi la ‘vânzare-cumpărare’ care implică fiinţe omeneşti. În acest fel, nu a modificat câtuşi de puţin nici aspectul patologic nici cel epidemiologic al infertilităţii. Soluţia pentru această gravă problemă va veni dintr-o altă direcţie mai puţin costisitoare şi de acum într-o fază avansată de elaborare. Trebuie să avem răbdare şi încredere în cercetătorii şi în medicii noştri”.
