Atac terorist în Catedrala din Bagdad
01.11.2010, Bagdad (Catholica) - 
Duminică, 31 octombrie, terorişti având legături cu Al Qaeda au luat ostatici peste 120 de credincioşi în Catedrala catolică siriacă a Fecioarei Mântuirii în timpul Liturghiei de după-masă, cerând eliberarea prizonierilor Al Qaeda din Irak şi Egipt. De cum au intrat în biserică, conform unui material AFP, au împuşcat pe unul dintre preoţii de la altar. Azi-noapte, după ce militari irakieni au încercat să îi elibereze pe cei prinşi în Catedrală, peste 50 de persoane, inclusiv trei preoţi, au fost ucişi. Între 70 şi 80 de persoane sunt grav rănite în urma atacului, multe dintre ele fiind femei şi copii.
Papa Benedict al XVI-lea a deplâns dezastrul după rugăciunea Angelus de astăzi, de la amiază. A condamnat atacul „sălbatic” şi a oferit rugăciuni pentru victime. „Mă rog pentru victimele acestei violenţe absurde, cu atât mai cumplită cu cât a fost comisă împotriva persoanelor lipsite de apărare adunate în casa lui Dumnezeu, care este o casă a iubirii şi a reconcilierii”, a spus Sfântul Părinte. „Îmi exprim solidaritatea cu comunitatea creştină, lovită încă o dată, şi îi încurajez pe păstori şi pe credincioşi să fie tari şi fermi în speranţă. Dincolo de aceste momente sălbatice de violenţă, care continuă să lovească în popoarele din Orientul Mijlociu, aş dori să înnoiesc apelul din inimă la pace: este un dar al lui Dumnezeu, dar şi rezultatul eforturilor oamenilor de bună voinţă, al instituţiilor naţionale şi internaţionale. Fie ca toţi să îşi unească forţele pentru terminarea actelor de violenţă!”
După alegerile din martie din Irak nu s-a reuşit să se ajungă la un guvern stabil, ceea ce a deschis calea extremiştilor spre câştigarea de influenţă. Arhiepiscopul Georges Casmoussa, Arhiepiscop catolic siriac de Mosul, a subliniat că „ceea ce cerem – şi repetăm apelul – este ca atât conducătorii noştri cât şi comunitatea internaţională să aducă pacea în Irak şi să preseze pentru formarea unui guvern responsabil, pentru ca să existe o autoritate peste această situaţie”. Episcopul auxiliar Shlemon Warduni al caldeenilor, din Bagdad, a spus la rândul său: „comunitatea creştină nu se simte în siguranţă nici măcar în casa lui Dumnezeu. Acest atac va avea o influenţă negativă asupra celor care până acum au ales să rămână în Bagdad, mulţi spunând acum că sunt gata să plece.”
Ce putem face pt. EI?
In afara de RUGACIUNI???
Cat timp cei care venind cu foc si sabie asupra unor popoare, ucigand femei, batrani si copii doar pentru a le rapi bogatiile subsolului… cat timp acestia se vor prezenta drept CRUCIATI – astfel de reactii excesive si sangeroase vor fi inevitabile. Angajarea simbolurilor crestine si a insasi notiunii de Crestin in astfel de expeditii samavolnice de catre agresori motivati doar de nesatul pentru cotropiri, este profund imorala si ferm condamnabila. Crestinismul nu inseamna razboi si moarte, cotropire si jaf… Fie ca sangele acestor martiri, victime nevinovate ale violentelor tasnite ca reactie la alte violente, sa bage in teaca sabiile oarbe si sa retraga la casele lor bratele ce le-au manuit… Si sa se astearna Pacea.
Postarea anterioara arată că problema se pune in felul următor: Aceste atentate au loc pentru că noi, „cruciatii”, ne aflăm acolo. Această abordare este profund gresită. Noi „cruciatii” mai bine spus cei de factură occidentală sau civilizatia iudeo-crestină ne aflăm acolo, dar si in alte locuri, tocmai pentru că au loc aceste atentate si nu invers! Pentru a preintampina si reduce pe cat posibil aceste măceluri. Vă inchipuiti că dacă abandonăm aceste zone va curge lapte si miere pentru catolicii, crestinii din aceste zone? Vor avea ei biserici mai sigure? Vor avea ei… biserici? Le va fi permisa ridicarea de scoli confesionale, gradinite? Isi vor putea manifesta fără teamă dragostea fata de Cristos? Eu nu cred. Credeti că dacă plecăm nu vor mai avea loc atentate nici in tarile noastre, cum s-a intamplat la New York, Londra, Madrid? Eu cred că dacă noi nu mergem acolo nu vom fi in siguranta aici, adică chiar aici, in bisericile noastre, in Sfantul Iosif din Bucuresti sau Szent Mihaly din Cluj sau San Pietro din Roma. Am citit, cu multi ani in urma o carte care abordeaza această tema si pe care o recomand: http://www.humanitas.ro/humanitas/razboiul-timpurilor-declin-occidental-si-asediu-islamic. Pace si Bine!