In memoriam John Bukovsky
23.12.2010, Iaşi (Catholica) - „Vestea morţii vrednicului părinte, Episcop şi diplomat, Nunţiu emerit, John Bukovsky, ne-a umplut inima de întristare şi ne lasă o durere în suflet, care nu se va şterge uşor”, scrie PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, într-un material publicat pe Ercis.ro cu amintirile sale despre cel care a fost primul Nunţiu în România după 1990, şi care a decedat sâmbătă, 18 decembrie a.c. „L-am cunoscut în anii grei ai dictaturii comuniste şi am rămas cucerit de prietenia pe care a arătat-o faţă de noi, cei care sufeream din cauza persecuţiilor şi a urmăririlor de tot felul.”
„S-a demonstrat a avea calităţi de mare diplomat şi abil secretar de Nunţiu, recunoscut chiar de autorităţile din acel timp. Asta a făcut ca după evenimentele din 1989 să se bucure de aprecierea Secretariatului de Stat al Vaticanului şi de încrederea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a numit cel dintâi Nunţiu în România de după eliberare. Cu aleasă pricepere şi mult suflet a ştiut să redeschidă vechea nunţiatură din Bucureşti şi a împlinit misiunea primită cu mult tact şi rezultate binecuvântate. Putem spune că, în această perioadă de refacere a tuturor structurilor bisericeşti, Arhiep. John a condus şi a coordonat toată lucrarea de reaşezare a vieţii bisericeşti din întreaga Românie. Biserica a reluat toată activitatea sa şi a început cu nou avânt noua sa misiune în mijlocul poporului catolic din România.”
„La promovarea sa ca Nunţiu în Federaţia Rusă ne-a venit greu să ne despărţim de Excelenţa sa. Am rămas mereu în comuniune, uniţi în rugăciune, şi ne-am simţit onoraţi când a reuşit să se reîntoarcă în România, în vizită la fraţi. Personal m-am bucurat să depun prima mea profesiune de credinţă şi fidelitate ca ordinarius ad nutum Sanctae Sedis în mâinile lui. Din acel moment l-am considerat ca naşul meu în misiunea încredinţată şi i-am simţit mereu iubirea şi ocrotirea spirituală. Vreau să cred că trecerea lui la Domnul, deşi o putem numi o pierdere, o considerăm cu toţii un câştig, ştiind că avem un model de slujire, un ocrotitor în ceruri şi un prieten pe lângă tronul milostivirii divine. Îi aducem cu toţii un pios omagiu şi înălţăm spre ceruri, cu vie credinţă şi puternică speranţă, rugăciuni fierbinţi pentru răsplata veşnică lângă tronul Marelui Preot, Cristos, care l-a ales să fie pe pământ slujitor şi martorul său.”
