A-l imita pe Pruncul Isus nu este de ajuns
08.01.2011, Vatican (Catholica) - 
Pruncul Isus întrupează nenumărate virtuţi, dar Naşterea Lui nu este doar o chemare la a imita bunătatea Sa, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea. Este, în schimb, o invitaţie la o totală transformare realizată prin participarea la natura divină. Pontiful a reflectat asupra acestui fapt miercuri, 5 ianuarie 2010, în cadrul primei sale audienţe generale din noul an, desfăşurată în Aula Paul al VI-lea. El şi-a dedicat discursul unei analize a Crăciunului, spunând că „nu este numai amintire, ci este mai ales mister; nu este numai comemorare, ci şi prezenţă”.
Meditaţia Sfântului Părinte a subliniat actualitatea sărbătorii, explicând că „la celebrările liturgice din aceste zile sfinte am trăit în mod misterios, dar real, intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume şi am fost luminaţi încă o dată de lumina strălucirii Sale. Fiecare celebrare este o prezenţă reală a misterului lui Cristos şi în ea se prelungeşte istoria mântuirii… A celebra evenimentele întrupării Fiului lui Dumnezeu nu este simplă amintire a unor fapte din trecut, ci înseamnă a face prezente acele mistere aducătoare de mântuire”. „Astăzi, ca şi atunci”, a explicat Pontiful, „Dumnezeu se revelează în trup, adică în ‘trupul viu’ al Bisericii peregrine în timp, şi în Sacramentele care ne dăruiesc astăzi mântuirea”.
Episcopul Romei a declarat că sărbătoarea Naşterii trebuie să fie salvată de o „îmbrăcăminte prea moralistă şi sentimentală”. „Celebrarea Crăciunului nu ne propune numai nişte exemple de imitat, cum ar fi umilinţa şi sărăcia Domnului, bunăvoinţa şi iubirea Lui faţă de oameni; ci este mai degrabă invitaţia de a ne lăsa transformaţi total de Cel care a intrat în trupul nostru”. Pentru a clarifica acest lucru, Pontiful l-a citat pe Sf. Leon cel Mare: „Fiul lui Dumnezeu… s-a unit cu noi şi ne-a unit pe noi cu El în aşa fel încât coborârea lui Dumnezeu până la condiţia umană să devină o ridicare a omului până la înălţimile lui Dumnezeu”.
Astfel, a explicat Sfântul Părinte, „manifestarea lui Dumnezeu are ca scop participarea noastră la viaţa divină, la realizarea în noi a misterului întrupării Sale. Acest mister este împlinirea vocaţiei omului”. Citându-l din nou pe Sf. Leon, a arătat că acesta „explică importanţa concretă şi mereu actuală a misterului Naşterii Domnului pentru viaţa creştină: ‘Cuvintele Evangheliei şi ale Profeţilor… înflăcărează spiritul nostru şi ne învaţă să înţelegem Naşterea Domnului, acest mister al Cuvântului făcut trup, nu atât ca o amintire a unui eveniment din trecut, cât mai ales un fapt care se desfăşoară sub ochii noştri… este ca şi cum ni s-ar proclama în solemnitatea de astăzi: Vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul'”.
„Şi adaugă: ‘Recunoaşte, creştinule, demnitatea ta şi, fiind făcut părtaş de natura divină, vezi să nu mai recazi, printr-o conduită nevrednică, de la această măreţie, în josnicia de mai înainte”. Papa a concluzionat cu o invitaţie la a trăi cu intensitate Timpul Crăciunului. „După ce l-am adorat pe Fiul lui Dumnezeu făcut om şi aşezat în iesle, suntem chemaţi să trecem la altarul Sacrificiului, unde Cristos, Pâinea cea vie coborâtă din cer, ni se oferă nouă ca adevărată hrană pentru viaţa veşnică. Şi ceea ce am văzut cu ochii noştri, la masa Cuvântului şi a Pâinii Vieţii, ceea ce am contemplat, ceea ce mâinile noastre au atins, adică pe Cuvântul făcut trup, să îl vestim cu bucurie lumii şi să îl mărturisim cu generozitate cu toată viaţa noastră”.
