Lipsa educaţiei religioase, cauză a crizei duhovniceşti
26.01.2011, Bucureşti (Catholica) - Societatea românească postdecembristă este una total diferită faţă de cea dinainte de 1989. Oamenii de astăzi sunt total schimbaţi din aproape toate punctele de vedere. Au o mentalitate nouă, sisteme de referinţă a valorilor diferite, condiţii de trai diferite. Însă cele mai mari schimbări sunt în plan duhovnicesc, simţindu-se o tot mai profundă criză spirituală. Astfel începe un articol analiză apărut duminică în Ziarul Lumina. Şi continuă: am devenit bogaţi din punct de vedere material, însă am sărăcit tot mai mult spiritual, libertatea pentru care s-a vărsat sânge în 1989 transformându-se într-o libertate de a respinge pe Dumnezeu, într-o libertate aducătoare de moarte sufletească.
Începutul degringoladei spirituale a fost dat de perioada comunistă, când oamenii erau împiedicaţi prin diferite metode să meargă la biserică, iar preoţilor le era interzisă cateheza. Controlul tot mai intens al organelor de opresiune asupra vieţii religioase a transformat omul într-un individ needucat spiritual. „Este o mare deosebire între credincioşii noştri dinainte de 1989 şi cei de după Revoluţie. În primul rând, atunci oamenii veneau la biserică dintr-un fel de răzbunare, deoarece aici era singurul loc în care puteau găsi un strop de libertate. Oamenii erau sătui de situaţia apăsătoare la care asistau zilnic, de întreg peisajul pe care îl vedeau, de programele de televiziune mereu aceleaşi. Veneau la biserică într-un fel de semn de protest. Găseau liniştea de care aveau nevoie şi o satisfacţie în biserică”, spune părintele Nicolae D. Necula, profesor la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. „Intensitatea trăirii religioase a credincioşilor din zilele noastre nu este neapărat diferită faţă de intensitatea celor dinainte de 1989. Ei vin la biserică pentru a face soroacele, adică botez, cununie, înmormântări, însă mai mult de atât nu prea ştiu. Înainte oamenii erau urmăriţi şi mulţi se temeau să vină la biserică. Acum este libertate, lumea vine la biserică, însă nivelul de cultură teologică, de duhovnicie nu a crescut. Deşi avem multă literatură teologică, avem cărţi care pot fi citite, oamenii sunt credincioşi de tradiţie, nu credincioşi de educaţie. Şi acest lucru se constată la spovedanie. Li se explică ce înseamnă spovedania, cum se face, care sunt păcatele, însă când vin să se spovedească par a fi nişte îngeri care nu au făcut nimic. Dacă îi întrebi însă, vezi că au făcut o grămadă de păcate”, mai spune părintele profesor Nicolae Necula.
În ceea ce priveşte soluţia educării credincioşilor, ca prim pas pentru ieşirea din impasul spiritual, părintele Necula este de părere că avem nevoie de un program de catehizare cât mai intens şi susţinut. Dacă fiecare preot va susţine cu regularitate programe de catehizare, în care să explice credincioşilor învăţătura de credinţă, semnificaţia slujbelor şi a gesturilor liturgice şi să le cultive o cultură teologică, oamenii ar înţelege mai uşor sensul şi rostul slujbelor şi importanţa acestora în viaţa creştinului. „Noi suferim de o boală foarte gravă. Cei 50 de ani de comunism ne-au învăţat pe noi, preoţii, să fim comozi. În perioada comunistă nu s-a făcut catehizare, iar dacă un preot era un bun vorbitor şi ţinea predici bune, era ‘sfătuit’ imediat să ‘o lase mai uşor’. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis să se facă slujbă în fiecare sâmbătă şi în fiecare ajun de sărbătoare şi să se facă şi cateheze”, a mai explicat părintele Necula, care a adăugat că un mare câştig pentru cei mici este ora de religie care se face în şcoli. S-a ajuns acum ca un copil să ştie mai multe decât părinţii săi şi să îi înveţe ei pe părinţi.
