Mesajul Papei pentru Postul Mare face legătura cu Botezul
23.02.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea propune un itinerariu cu Cuvântul lui Dumnezeu în acest Post Mare şi o aprofundare a misterului Botezului. Mesajul său pentru Postul Mare din acest an a fost dat publicităţii marţi, 22 februarie 2011, având o temă din Scrisoarea către Coloseni: „Împreună cu Cristos sunteţi înmormântaţi în botez, împreună cu el sunteţi şi înviaţi” (cf. Coloseni 2,12). Mesajul oferă o reflecţie pentru fiecare dintre lecturile evanghelice duminicale ale acestei perioade liturgice. Sfântul Părinte a indicat o „legătură deosebită” între Botez şi Postul Mare, „ca timp favorabil pentru a experimenta harul mântuitor”.
El a arătat că primirea Botezului în copilărie „scoate în evidenţă faptul că este vorba de un dar al lui Dumnezeu: nimeni nu merită viaţa veşnică prin propriile forţe. Milostivirea lui Dumnezeu, care şterge păcatul şi permite să trăim în propria existenţă ‘acea atitudine care este în Cristos Isus’, este comunicată omului în mod gratuit”. „Botezul”, a arătat Pontiful, „nu este un rit din trecut, ci întâlnirea cu Cristos care dă formă întregii existenţe a celui botezat, îi dăruieşte viaţa divină şi îl cheamă la o convertire sinceră, începută şi susţinută de har, care să îl ducă la obţinerea staturii adulte a lui Cristos… În acest Sacrament se realizează acel mare mister prin care omul moare pentru păcat, este făcut părtaş de viaţa nouă în Cristos Înviat şi îl primeşte pe însuşi Duhul lui Dumnezeu care l-a înviat din morţi pe Isus”.
Pentru a întreprinde itinerariul către „sărbătoarea cea mai fericită şi solemnă a întregului an liturgic”, Papa Benedict al XVI-lea a propus să ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Începând cu Evanghelia primei Duminici din Post – ispitirea lui Isus în pustiu – Papa a subliniat fragilitatea umanităţii şi tăria lui Cristos. „Este o chemare hotărâtă de a ne aminti că credinţa creştină implică, după exemplul lui Isus şi în unire cu El, o luptă ‘împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului’, în care diavolul este în acţiune şi nu încetează, nici astăzi, să îl ispitească pe omul care doreşte să se apropie de Domnul: Cristos iese victorios din această luptă, pentru a deschide şi inima noastră la speranţă şi a ne conduce să învingem seducţiile răului”.
A doua Duminică ne conduce la slava lui Cristos în Schimbarea la Faţă, a continuat Pontiful, care „vesteşte divinizarea omului”. „Este invitaţia de a ne depărta de zgomotul cotidianului pentru a ne cufunda în prezenţa lui Dumnezeu: El vrea să ne transmită, în fiecare zi, un Cuvânt care pătrunde în profunzimile spiritului nostru, unde discerne binele şi răul şi întăreşte voinţa de a-l urma pe Domnul”. Femeia samariteană la fântână este prezentată în a treia Duminică din Post, cu cererea lui Cristos ca ea să îi dea de băut. Aceasta, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, „exprimă pasiunea lui Dumnezeu faţă de fiecare om şi doreşte să trezească în inima noastră dorinţa după darul ‘apei care ţâşneşte spre viaţa veşnică’: este darul Duhului Sfânt, care face din creştini ‘adevăraţi adoratori’ în măsură să îl roage pe Tatăl ‘în duh şi adevăr’. Numai această apă poate să stingă setea noastră de bine, de adevăr şi de frumuseţe!”
Urmează relatarea orbului din naştere, care „îl prezintă pe Cristos ca lumină a lumii”. „Miracolul vindecării este semnul că Cristos, împreună cu vederea, doreşte să deschidă privirea noastră interioară, pentru ca credinţa noastră să devină tot mai profundă şi să putem recunoaşte în El pe unicul nostru Mântuitor. El luminează toată întunecimile vieţii şi îl face pe om să trăiască drept ‘fiu al luminii'”. În fine, învierea lui Lazăr din a cincea Duminică din Post ne aduce în faţă „misterului din urmă al existenţei noastre”. „Comuniunea cu Cristos în această viaţă ne pregăteşte să depăşim graniţa morţii, pentru a trăi fără sfârşit cu El. Credinţa în învierea morţilor şi speranţa vieţii veşnice deschid privirea noastră spre sensul ultim al existenţei noastre: Dumnezeu l-a creat pe om pentru înviere şi pentru viaţă, şi acest adevăr dăruieşte dimensiunea autentică şi definitivă istoriei oamenilor, existenţei lor personale şi trăirii lor sociale, culturii, politicii, economiei”.
Mesajul continuă să vorbească despre cele trei practici tradiţionale ale Postului Mare: rugăciunea, postul şi pomana – care au constituit subiectul reflecţiilor de Post anterioare. Pontiful a concluzionat afirmând că „prin întâlnirea personală cu Răscumpărătorul nostru şi prin post, pomană şi rugăciune, drumul de convertire spre Paşte ne conduce la redescoperirea Botezului nostru. Să reînnoim în acest Post Mare primirea harului pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în acel moment, pentru ca să lumineze şi să conducă toate acţiunile noastre. Ceea ce Sacramentul semnifică şi realizează suntem chemaţi să trăim în fiecare zi într-o urmare a lui Cristos tot mai generoasă şi autentică. În acest itinerariu al nostru, ne încredinţăm Fecioarei Maria, care l-a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu în credinţă şi în trup, pentru ca să ne cufundăm asemenea ei în moartea şi învierea Fiul său Isus şi să avem viaţa veşnică”.
