Papa despre Patriarhul maronit emerit
02.03.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că de-a lungul vieţii sale Cardinalul Nasrallah Pierre Sfeir a adus o slujire importantă în numele lui Cristos, acceptând demisia sa, la vârsta de 90 de ani. Cardinalul a fost Patriarhul de Antiohia al maroniţilor începând din 1986. Într-o scrisoare datată sâmbăta trecută, Sfântul Părinte acceptă cererea de demisie a prelatului, după această îndelungată slujire a Bisericii.
Biserica Maronită este o Biserică Catolică Răsăriteană, cu sediul patriarhal în Bkerke, Liban, lângă Beirut. Majoritatea creştinilor din Liban sunt maroniţi, aproximativ 930.000. Diaspora maronită este mult mai numeroasă şi are aproximativ 3 milioane de membri răspândiţi peste tot în lume. Sfântul Părinte a subliniat că retragerea Cardinalului are loc în contextul în care anul dedicat comemorării a 1600 de ani de la moartea Sf. Maron a ajuns la final. Pomeneşte în mesaj despre numeroasele aniversări: „Anul trecut aţi celebrat 60 de ani de preoţie: mărturie de fidelitate şi de iubire pentru Isus Cristos, Marele Preot. În iulie anul curent veţi avea din nou ocazia să îi mulţumiţi Preasfintei Treimi pentru împlinirea a 50 de ani de episcopat. Timp de aproape 25 de ani aţi colaborat cu doi predecesori ai Dvs în Scaunul Antiohiei, înainte să fiţi ales de Sinod ca succesor al lor la 19 aprilie 1986: un moment important ce vă pune astăzi în pragul unui jubileu de argint în această funcţie.”
Începutul slujirii Episcopului Sfeir ca Patriarh a venit „în contextul furtunos al războiului ce a însângerat Libanul pentru prea mult timp”, mai scrie Papa în mesaj. „Cu dorinţa arzătoare de pace pentru ţara Dvs aţi călăuzit această Biserică şi aţi călătorit în lumea întreagă pentru a-i consola pe cei care au fost constrânşi să migreze. În cele din urmă pacea s-a instaurat, mereu fragilă, dar întotdeauna oportună.” Apoi Sfântul Părinte aminteşte cum l-a onorat recent pe Cardinal, numindu-l preşedinte delegat ad honorem pentru Sinodul Episcopilor dedicat Orientului Mijlociu, pentru „a sublinia importanţa slujirii ecleziale pe care aţi făcut-o în numele lui Cristos”. La final îl asigură pe Cardinalul Sfeir că acceptă decizia sa de a se retrage, considerând-o „o expresie de mare umilinţă şi profundă detaşare”. „Sunt sigur că veţi sprijini mereu drumul Bisericii Maronite cu rugăciunea Dvs, cu sfatul Dvs preţios şi cu jertfele personale.”
