Creşte practica adoraţiei euharistice perpetue (II)

04.03.2011, Roma (Catholica) - raţia euharistică perpetuă este o realitate prezentă în toată lumea şi implică de acum milioane de persoane. În Italia este prezentă în circa 50 de parohii, cu peste 15.000 de adoratori care au ales să trăiască propria viaţă oferind o oră săptămânală în prezenţa lui Isus din Euharistie. La Roma, în 4 martie, la ora 18, în Bazilica S. Anastasia al Palatino, se va celebra al zecelea an de adoraţie euharistică perpetuă. Dar la ce foloseşte adoraţia euharistică? Pentru ce există această întoarcere la o practică veche? Care este semnificaţia pentru credincioşi? Şi pentru ce aceia care nu cred ar trebui să îi acorde atenţie? Acestea şi alte întrebări agenţia Zenit le-a adresat pr. Alberto Pacini, predicator şi rector al Bazilica S. Anastasia din Roma, care în urmă cu zece ani a iniţiat adoraţia euharistică perpetuă. Vă oferim astăzi o a doua parte din acest interviu, publicat în traducere pe Ercis.ro.

– Ce crede Pontiful despre adoraţia perpetuă? Şi în ce mod această practică intră în viaţa obişnuită a parohiilor?

– Papa Benedict al XVI-lea scrie în Sacramentum Caritatis 66: „Deja Augustin a spus: ‘nemo autem illam carnem manducat, nisi prius adoraverit; peccemus non adorando – Nimeni nu mănâncă acest trup fără ca mai înainte să îl adore; am păcătui dacă nu l-am adora’. De fapt, în Euharistie, Fiul lui Dumnezeu ne vine în întâmpinare şi doreşte să se unească cu noi; adoraţia euharistică nu este decât dezvoltarea clară a Celebrării euharistice, care este în ea însăşi cel mai mare act de adoraţie al Bisericii. A primi Euharistia înseamnă a sta în atitudine de adoraţie faţă de Cel pe care îl primim.

Tocmai aşa şi numai aşa devenim una cu El şi pregustăm cu anticipaţie, într-un fel, frumuseţea liturgiei cereşti. Actul de adoraţie în afara Sfintei Liturghii prelungeşte şi intensifică ceea ce s-a făcut în celebrarea liturgică însăşi. De fapt, „numai în adoraţie se poate forma o primire profundă şi adevărată. Şi tocmai în acest act personal de întâlnire cu Domnul se formează apoi şi misiunea socială care este cuprinsă în Euharistie şi care vrea să rupă barierele nu numai între Domnul şi noi, dar mai ales barierele care ne separă pe unii de alţii”.

În mod specific despre adoraţia perpetuă vorbeşte în Sacramentum Caritatis 67: „În această privinţă, va fi de mare folos o cateheză corespunzătoare în care să se explice credincioşilor importanţa acestui act de cult care permite să trăiască mai profund şi cu mai mare rod însăşi Celebrarea liturgică. Apoi, în limita posibilului, mai ales în centrele mai populate, va fi bine de găsit biserici sau oratorii care să fie rezervate tocmai pentru adoraţia perpetuă. În afară de aceasta, recomand ca în formarea catehetică, şi îndeosebi în itinerarele de pregătire pentru Prima Împărtăşanie, copiii să fie iniţiaţi la sensul şi la frumuseţea de a sta în compania lui Isus, cultivând uimirea faţă de prezenţa Sa în Euharistie”.

Iniţiativa dusă înainte de Congregaţia pentru Cler de a promova un lanţ de adoraţie perpetuă pentru sfinţirea preoţilor arată cu claritate linia Papei. Această linie a fost întărită şi de Anul Preoţiei, în care figura Sfântului Paroh de Ars a fost referinţa întregii Biserici pentru o întoarcere la cultul euharistic, trăit cu profundă intensitate în toate parohiile, după o însemnată răcire în perioada de după Conciliu.

– Dacă ar trebui să explicaţi unuia care nu crede sau unui catolic care nu frecventează sacramentele importanţa adoraţiei perpetue, ce aţi spune?

– Sacramentul Euharistiei instituit de Isus în timpul ultimei Cine Pascale împreună cu apostolii îl face prezent în persoană, conform cuvintelor Sale: „Acesta este Trupul Meu… Acesta este Sângele Meu”. Prin urmare Isus ni se dăruieşte nouă şi continuă să fie prezent în speciile pâinii şi vinului consacrate. Atunci când expunem o particulă consacrată şi ne oprim privirea asupra ei, în tăcerea dintr-o biserică, în reculegerea meditaţiei, simţim că acea tăcere se umple de „prezenţă”. Această tăcere este foarte elocventă chiar şi pentru cel care nu crede, este un fapt obiectiv, ca sentimentul de pace indescriptibilă care se simte într-o loc unde mulţi se roagă îndelung… în această tăcere şi această pace îl întâlnim pe Cel care aduce din nou pacea în inimile noastre şi vorbeşte în tăcere, în mod mai elocvent decât orice alt glas.

– Există realităţi ecleziale recunoscute de Biserică în mod oficial care promovează adoraţia perpetuă?

– Federaţia Mondială a Operelor Euharistice, născută în Spania la origine pentru a promova adoraţia nocturnă, a fost recunoscută cu aprobare oficială de Consiliul Pontifical pentru Laici, la 22 ianuarie 2009. La această federaţie pot să adere toate asociaţiile laicale care au scopul de a promova cultul adus Euharistiei. Este interesul Federaţiei să promoveze o coordonare în fiecare naţiune, care să facă tot mai capilară şi răspândită Mişcarea Euharistică.

În Italia, coordonatorul nostru naţional este pr. Giovanni Lo Sapio, paroh din Dieceza de Nola, care a primit cu bucurie propunerea adoraţiei perpetue, i-a devenit promotor zelos şi este şi creatorul Întâlnirii Naţionale a Adoratorilor. Am ajuns cu bucurie la a treia Întâlnire Naţională a Adoratorilor, care anul acesta se va desfăşura la Loreto între 28-30 iunie şi deja în diferite regiuni italiene s-au celebrat, sau se vor celebra, Întâlniri regionale: Campania, Toscana, Lazio, Triveneto, Emilia-Romagna. Aceste şi alte informaţi se pot găsi în situl www.adorazioneperpetua.it.

Sursa: Ercis.ro