Dumnezeu îl cheamă pe fiecare pe nume
08.03.2011, Vatican (Catholica) - Vocaţia este mai presus de toate o chemare din partea lui Dumnezeu, care ne cunoaşte „pe fiecare după numele său”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea vineri după-masa, în timpul vizitei pe care a făcut-o la Seminarul Major din Roma. Conform tradiţiei anuale, Sfântul Părinte vizitează seminarul cu ocazia sărbătoririi patroanei, Sfânta Fecioară a Încrederii.
Prezidând o lectio divina, Pontiful a vorbit despre Scrisoarea Sf. Paul către Efeseni, accentuând pentru seminarişti patru atitudini ce caracterizează viaţa creştină: „umilinţa, blândeţea, mărinimia şi susţinerea reciprocă din iubire”. De cuvântul umilinţă, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, s-a folosit Sf. Paul pentru a-l descrie pe Cristos, „care a fost Dumnezeu şi s-a umilit pe sine, […] coborându-se pe sine până la a se face făptură, până la a se face om, până la ascultarea pe cruce”. „Astfel, umilinţa nu este doar un alt cuvânt, ci un cuvânt cristologic”, a explicat Pontiful. „Imitarea lui Dumnezeu care se coboară la mine, care este atât de minunat încât devine prietenul meu, suferă pentru mine şi moare pentru mine. Aceasta este o umilinţă de învăţat, este umilinţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne vedem mereu în lumina lui Dumnezeu; astfel, în acelaşi timp putem cunoaşte măreţia faptului de a fi o persoană iubită de Dumnezeu, dar şi micimea noastră, sărăcia noastră, şi acesta este modul corect de a ne purta, nu ca stăpâni, ci ca slujitori.”
Sfântul Părinte a spus că blândeţea este de asemenea „un cuvânt cristologic” şi „implică din nou imitarea lui Cristos”. „Deoarece în botez noi suntem conformaţi după Cristos, trebuie deci să fim asemenea Lui, să găsim acest spirit de blândeţe, fără violenţă, convingând cu iubirea şi cu bunătatea”. Bunătatea, a continuat el, „înseamnă generozitatea inimii”, opusul la minimalismul care dă ceea ce este strict necesar. „Să dăm tot ce avem şi vom creşte în mărinimie.” A adăugat apoi: „A ne sprijini unii pe alţii este o sarcină zilnică”, subliniind că „trebuie să o facem cu umilinţă, învăţând să iubim cu adevărat”. Şi a continuat vorbind despre „vocaţia comună tuturor creştinilor, şi anume vocaţia baptismală: chemarea la a fi ai lui Cristos, la a trăi în El, în trupul Său”. A explicat: „Viaţa creştină începe cu o chemare şi cere mereu un răspuns, până la sfârşit. Acest lucru se reflectă în ambele sfere ale credinţei şi acţiunii: creştinii răspund vocaţiei lor prin credinţă şi prin comportament.”
„Dumnezeu, Domnul, ne-a chemat pe fiecare dintre noi. El ne-a chemat pe fiecare după nume. Dumnezeu este atât de minunat încât are timp pentru fiecare dintre noi, mă cunoaşte, ne cunoaşte pe fiecare după nume, personal. Are o chemare personală pentru fiecare dintre noi. Cred că trebuie să medităm mai des la acest mister: Dumnezeu, Domnul, mă cheamă, mă cheamă pe mine, aşteaptă răspunsul meu după cum a aşteptat răspunsul Mariei, după cum a aşteptat răspunsul Apostolilor. Dumnezeu mă cheamă: acest fapt trebuie să mă facă atent la vocea lui Dumnezeu, atent la cuvintele Sale, la chemarea Sa pentru mine, să conştientizez această parte a istoriei mântuirii la care m-a chemat.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
