Cardinalul Stepinac, exemplu de tărie creştină

05.06.2011, Zagreb (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea i-a încurajat pe credincioşii din Croaţia să privească spre Fericitul Alojzije Stepinac – care a fost „gata să moară decât să îl trădeze pe Cristos” – ca model de „zel apostolic şi tărie creştină”. Sfântul Părinte s-a rugat astăzi la mormântul Cardinalului Alojzije Stepinac (1898-1960) la Catedrala Adormirea Maicii Domnului şi a Sf. Ştefan din Zagreb, în a doua şi ultima zi a vizitei sale în această ţară.

În timpul celebrării Vesperelor cu Episcopi, preoţi, persoane consacrate şi seminarişti în Catedrala amintită, Papa a reflectat asupra vieţii Cardinalului care a condus Arhiepiscopia de Zagreb între 1937 şi 1960. Cardinalul l-a sfidat pe Hitler în timpul celui de-al doilea război mondială pentru a-i salva pe evrei, iar apoi a fost persecutat de regimul comunist al lui Josip Tito. Pontiful a vorbit despre Fericitul Stepinac ca „despre un păstor fără teamă şi un exemplu de zel apostolic şi de tărie creştină, care continuă şi astăzi să inspire credincioşii din Diecezele croate, susţinând credinţa şi viaţa Bisericii de aici.”

„Meritele acestui Episcop de neuitat vin din credinţa sa”, a continuat el. „În viaţa sa, a avut mereu privirea fixată asupra lui Isus, după care s-a conformat mereu, până acolo încât a devenit o imagine vie a lui Cristos, a lui Cristos care suferă. Tocmai datorită puternicei sale conştiinţe creştine, el a ştiut cum să reziste la orice formă de totalitarism, devenind, în timpul dictaturii naziste şi fasciste, un apărător al evreilor, al ortodocşilor şi al tuturor celor persecutaţi, iar apoi, în vremea comunistă, un avocat al propriilor credincioşi, în special al celor mulţi persecutaţi, al preoţilor ucişi. Da, el a devenit un avocat al lui Dumnezeu pe acest pământ, apărând tenace adevărul şi dreptul omului de a trăi cu Dumnezeu.”

„Martiriul creştin este de fapt cea mai înaltă măsură de sfinţenie, dar este aşa doar mulţumită lui Cristos, darului Său, ca răspuns la împărtăşirea cu El pe care o primim în Euharistie. Fericitul Alojzije Stepinac a răspuns cu preoţia sa, cu episcopatul său, cu jertfa propriei vieţi: un ‘da’ unit cu cel al lui Cristos. Martiriul său indică apogeul violenţei îndreptate împotriva Bisericii în teribila perioadă a persecuţiei comuniste.” A amintit că în timpul vieţii Cardinalului Stepinac, „catolicii croaţi, în special clericii, erau subiectul represaliilor şi abuzurilor sistematice, care vizau distrugerea Bisericii Catolice, începând cu cei de sus.”

Pontiful a mai spus că „perioada dificilă a fost caracterizată de o generaţie de Episcopi, preoţi şi persoane consacrate dispuse mai degrabă să moară decât să trădeze pe Cristos, Biserica şi Papa. Oamenii au văzut că preoţii nu şi-au pierdut niciodată credinţa, speranţa şi caritatea, şi că au rămas mereu uniţi. Această unitate explică ceea ce omeneşte este inexplicabil: că un astfel de regim dur nu a putut să îngenuncheze Biserica. […] Şi astăzi, Biserica din Croaţia este chemată să fie unită, să răspundă provocărilor contextului social schimbat, să identifice cu fervoare misionară noile căi de evanghelizare, în special în slujba noilor generaţii.”

I-a chemat de aceea pe Episcopi „să lucraţi într-o rodnică cooperare între voi şi în comuniune cu Succesorul lui Petru”, şi să „căutaţi reconcilierea între creştinii separaţi şi între creştini şi musulmani, mergând pe urmele lui Cristos, care este pacea noastră”. Le-a cerut apoi prelaţilor să ofere preoţilor din Diecezele lor „îndrumare spirituală, doctrinală şi pastorală clară”, pentru ca să rămână uniţi între ei şi fideli lui Cristos. „Una dintre marile rele ale vremurilor noastre este mediocritatea în problemele de credinţă”, a spus Papa, citându-l pe Cardinalul Stepinac. „Să nu ne înşelăm pe noi înşine. […] Fie suntem catolici, fie nu. Dacă suntem, trebuie să fim în toate aspectele vieţii noastre.”

Papa i-a încurajat pe preoţi „să rămâneţi vigilenţi în rugăciune şi în viaţa spirituală, pentru a vă desfăşura slujirea în mod rodnic” şi „să perseveraţi în comuniune cu Episcopii şi în colaborare reciprocă”. Pe persoanele consacrate le-a sfătuit să facă „din Dumnezeu însuşi singura voastră comoară: lăsaţi-vă transformaţi de El, făcând vizibile oamenilor de astăzi sfinţenia, adevărul şi iubirea pentru Tatăl ceresc.” Adresându-li-se tinerilor care se pregătesc pentru a-şi urma vocaţia la preoţie sau la viaţă consacrată, Pontiful a amintit că o vocaţie „este o chemare ce vă cere să vă întăriţi în fiecare zi cu un răspuns de iubire”. Şi a încheiat cu un mesaj către Biserica din Croaţia: „Cu curaj şi umilinţă asumaţi-vă sarcina de a fi conştiinţa morală a societăţii, ‘sarea pământului’ şi ‘lumina lumii’. Fiţi mereu fideli lui Cristos şi mesajului Evangheliei, într-o societate care caută să relativizeze şi să secularizeze fiecare aspect al vieţii.”