Cardinalul Dolan de New York: un luptător plin de bucurie al noii evanghelizări

27.02.2013, Roma (Catholica) - Papii sunt aleşi de membrii Colegiului Cardinalilor, nu de populaţia generală catolică şi cu siguranţă nu de mass-media. Cu toate acestea, prezenţa Cardinalului Timothy M. Dolan practic pe lista de potenţiali viitori Papi a fiecărui jurnalist indică o reală şi importantă influenţă între colegii săi. Motivaţia principală evidentă este personalitatea exuberantă, extrovertită a Arhiepiscopului de New York, umorul lui viu şi spiritul său de auto-ironizare – trăsături care contrastează puternic cu formalitatea asociată de obicei cu prinţii Bisericii, dar care în mod vizibil i-au cucerit pe ceilalţi participanţi la Consistoriul din februarie 2012, în cadrul căruia Papa Benedict al XVI-lea l-a făcut Cardinal.

În discursul său introductiv la o zi specială de reflecţie şi rugăciune în ajunul acelui Consistoriu, Cardinalul Dolan a reuşit rara performanţă de a-l face pe de obicei rezervatul Papă Benedict al XVI-lea să râdă tare. Discursul Cardinalului i-a impresionat şi pe ascultătorii lui, ca o demonstraţie a erudiţiei şi a zelului evanghelic, Papa însuşi lăudându-i cuvintele ca fiind „înflăcărate, pline de bucurie şi profunde”. Fără îndoială, există clerici din Roma şi din alte părţi care consideră stilul Cardinalului a fi nepotrivit pentru cineva care va ajuta la alegerea Succesorului Sf. Petru – şi care ar putea chiar să îşi asume el însuşi acest rol. Aproape sigur este primul Cardinal care să minimizeze aşteptările cu privire la alegerea sa ca Papă spunând că acestea trebuie să fi fost induse de „fumatul de marijuana”. Totuşi, aceste expresii ale sale nu sunt mai şocante decât erau, la timpul lui, frecventele glume şi referinţe ale Fericitului Ioan XXIII-lea cu privire la originile sale rurale.

Cardinalul Dolan nu a lucrat niciodată în Curia Romană, administraţia centrală a Bisericii, din Vatican, dar a fost şapte ani rector al Colegiului Pontifical Nord-American din Roma, timp în care a predat de asemenea la două mari universităţi pontificale din oraş. Activitatea lui anterioară la Nunţiatura apostolică din Washington, D.C., l-a pus în contact cu corpul diplomatic al Vaticanului, canalul principal de comunicare între Episcopii locali şi Sfântul Scaun. Singurul mare punct slab al Cardinalului ar putea fi naţionalitatea lui. Americanii au fost consideraţi timp îndelungat ca neeligibili pentru papalitate, ca nu cumva conducerea Bisericii să pară a fi legată de dominaţia economică şi geopolitică a Statelor Unite. Dar această prejudecată pare a se fi diminuat. Este semnificativă în acest sens, între altele, relaţia schimbată dintre Biserica Catolică şi mari segmente din societatea americană.

Acum când secularizarea se răspândeşte chiar şi în ţara lor tradiţional religioasă, Episcopii americani au devenit tot mai mult exponenţi ai protestelor şi împotrivirii faţă de ceea ce ei avertizează a fi încălcări ale libertăţii religioase. Ca preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani şi Arhiepiscop în cea mai mare piaţă de comunicare din ţară, Cardinalul Dolan este efectiv liderul acestei rezistenţe, pe care a condus-o cu umorul lui caracteristic, astfel încât chiar şi oponenţilor le este greu să îl catalogheze drept duşman. Dacă ceilalţi Cardinali îi priveau odinioară pe americani cu oarecare precauţie, ca potenţiali purtători ai ereziilor moderniste sau ai ecleziologiei de influenţă protestantă, acum i-ar putea vedea mai degrabă ca apărători ai credinţei pe unul dintre importantele câmpuri de luptă cu secularismul. Acum când Cardinalul Dolan se alătură celor care vor alege următorul Papă, reuşitele lui în această luptă constituie probabil cea mai importantă scrisoare a lui de recomandare.

Născut în St. Louis în 6 februarie 1950, Timothy Dolan a studiat la Seminarul din St. Louis şi la Colegiul Cardinal Glennon, unde a obţinut licenţa în filozofie. Şi-a completat studiile la Colegiul Pontifical Nord-American din Roma şi la Universitatea Pontificală Angelicum, obţinând licenţa în teologie. Hirotonit preot în 1976, şi-a petrecut primii ani de preoţie între slujirea pastorală în parohia St. Louis şi studiile şi munca în Washington, obţinând doctoratul în istoria Bisericii din America, de la Universitatea Catolică a Americii, şi fiind timp de cinci ani secretar la Nunţiatura apostolică. A fost timp de doi ani vice-rector al Seminarului Kenrick-Glennon din St. Louis, şi rector al Colegiului Nord-American, înainte să fie numit Episcop auxiliar de St. Louis, în 2001. Un an mai târziu a fost numit Arhiepiscop de Milwaukee. A fost numit Arhiepiscop de New York în 2009. Un an mai târziu a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani, iar în 2012 a fost creat Cardinal. Este în prezent membru al Consiliului de conducere al Universităţii Catolice a Americii şi membru al Consiliilor Pontificale pentru Noua Evanghelizare şi pentru Comunicaţiile Sociale. (după un material CNS)