Pr. Cantalamessa: Un Papă umil, un pontificat profund
01.03.2013, Roma (Catholica) - La ultima audienţă generală a Papei Benedict al XVI-lea, în Piaţa San Pietro a fost prezent şi pr. Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, care a răspuns la câteva întrebări ale jurnalistei Antonella Palermo, de la Radio Vatican. Scurtul interviu a apărut miercuri în traducere pe situl ARCB.ro.
– Cu ce sentimente aţi participat la audienţă?
– Cu sentimente ca ale tuturor celorlalţi credincioşi catolici care au venit aici pentru a-şi lua la revedere de la Papa, pentru a-i arăta afecţiunea lor şi a-l însoţi şi în acest moment care, numai el şi Dumnezeu ştiu cât este de intim şi de dureros.
– Cum aţi primit acest gest al Papei?
– Cu seninătate; multe lucruri făceau să se întrevadă deja, prin ceea ce a scris şi spus în interviuri, că aceasta ar fi fost decizia lui în cazul în care puterile nu ar mai fi fost suficiente. Cred că a dat un exemplu enorm de detaşare de putere, pentru că pare a fi mult mai uşor să te ataşezi decât să te detaşezi de putere. Reintrarea în viaţa simplă, contemplativă – aşa cum spune el – este şi o lecţie pentru întreaga Biserică. Şi noi avem nevoie de momente de contemplaţie. Dacă această nevoie o simte Papa, care lucrează pentru Cristos full time, cu atât mai mult cred că ceilalţi ar trebui să simţim că e timpul să urcăm pe Muntele Tabor, aşa cum a spus acum câteva zile Papa Benedict al XVI-lea.
– Ce amintire aveţi din experienţa de predicator pontifical?
– Din nou, admir umilinţa, mai întâi a Cardinalului Ratzinger, care atunci când era la Roma era mereu în primul rând în timpul predicilor; nu lipsea niciodată! Iar apoi şi ca Papă, a fost mereu prezent. Nu încetează să mă uimească nici acum, după 34 de ani de când am această însărcinare, faptul că Papa merge să asculte predica unui simplu preot.
– Cum i-aţi îndruma pe atâţia credincioşi care trăiesc acum chiar momente de dezorientare?
– Cred că această dezorientare s-ar putea traduce în schimb într-un moment de edificare pentru Biserică, arătând – aşa cum ne aminteşte Papa – că adevăratul cap al Bisericii este Isus Cristos, deci că scaunul nu e vacant în sens profund! Deoarece Cristos este viu, a înviat, este Cel care conduce Biserica prin toate curentele şi persoanele care se alternează.
– Ce bilanţ al acestui pontificat aţi face?
– Cred că nimeni nu îl poate face aşa, pe moment. Pontificatul este ceva deosebit, care are nevoie de spaţii pentru a fi evaluat în adevărata sa semnificaţie. Şi cum acesta a fost un pontificat profund, bazat pe idei, pe principii, sunt sigur că roadele se vor vedea.
– Care credeţi că ar fi un aspect al Papei Benedict al XVI-lea care a fost prea puţin valorificat, evidenţiat, chiar şi de mass-media?
– Mass-media se ocupă doar de ceea ce este exterior, de ceea ce se vede… poate că nu a notat interioritatea acestui om: interioritatea intelectuală şi spirituală care se exprimă prin discreţie, fără accente puternice, ceea ce e tipic pentru o personalitate foarte profundă.
