Cardinalul Bergoglio: Egocentrismul este rădăcina răului în Biserică
06.04.2013, Vatican (Catholica) - Relele din biserică sunt provocate de egocentrism şi de „narcisismul teologic” care uită să îl împărtăşească pe Cristos oamenilor din afara Bisericii, a spus Cardinalul Bergoglio cu câteva zile înainte să fie ales Papă. „Când biserica este egocentrică, ea crede, în mod greşit, că are lumina ei proprie”, afirma el, conform unui rezumat al unui discurs susţinut în faţa Colegiului Cardinalilor în zilele dinaintea începerii Conclavului care s-a încheiat cu alegerea sa.
Când încetează să fie „mysterium lunae”, Biserica „eliberează un rău foarte grav – spiritualitatea lumească, pe care (Cardinalul iezuit Henri-Marie) de Lubac o considera ca cel mai mare rău care i se poate întâmpla Bisericii”, susţinea pe atunci Cardinalul Jorge Mario Bergoglio. „Misterul lunii” la care făcea referire este o formulă folosită des de Părinţii Bisericii în secolul al II-lea, pentru a sugera adevărata natură a Bisericii: asemenea lunii, care reflectă lumina soarelui, „Biserica străluceşte nu din propria ei lumină, ci din cea a lui Cristos” („fulget Ecclesia non suo sed Christi lumine”), spunea Sf. Ambrozie. Biserica „trăieşte (deci) să dea glorie unei alte Persoane” şi nu restului lumii.
L’Osservatore Romano şi Radio Vatican au publicat săptămâna trecută comentariile celui ce azi este Papă, scrise de mână pe un bilet care rezuma discursul ţinut în cadrul întâlnirilor pre-Conclav. Întâlnirile, desfăşurate între 4 şi 11 martie, le-au permis Cardinalilor să discute despre provocările principale cu care se confruntă Biserica. Respectivul discurs l-a impresionat în mod deosebit pe Cardinalul cubanez Jaime Ortega Alamino of Havana (şi cu siguranţă nu doar pe el), încât a cerut o copie a acelui bileţel, obţinând apoi permisiunea Papei pentru a face public textul.
Evanghelizarea presupune că Biserica nu doreşte să se închidă în ea însăşi, ci doreşte să meargă „la periferii, nu doar la cele geografice ci şi la cele existenţiale: misterul păcatului, al durerii, al nedreptăţii, al ignoranţei şi indiferenţei faţă de religie, al curentelor intelectuale şi al tuturor suferinţelor”. „Când Biserica nu iese din ea pentru a evangheliza, devine egocentrică şi se îmbolnăveşte”, mai scria viitorul Papă pe bilet, trimiţând la relatarea din Evanghelia lui Luca cu Isus vindecând femeia gârbovă în zi de sabat. În respectivul pasaj, Isus e criticat pentru că a vindecat în zi de sâmbătă, zi dedicată la evrei odihnei. Isus îi numeşte ipocriţi pe cei ce îl critică şi îi întreabă de ce animalele pot fi eliberate în zi de sâmbătă, dar o femeie nu poate fi eliberată de cel rău.
„Răul care de-a lungul timpului s-a întâmplat în instituţiile ecleziale îşi are rădăcina în egocentrism şi într-un fel de narcisism teologic. În Apocalipsă se spune că Isus stă la uşă şi bate. Desigur, trebuie înţeles din text că bate din afară, pentru a intra, dar mă gândesc la cazurile în care Isus bate din interior pentru ca noi să îl lăsăm să iasă”, mai scria Cardinalul Bergoglio. „Egocentrismul Bisericii îl ţine pe Isus Cristos în ea şi nu îl lasă afară”, mai adăuga. „Spus simplu, există două imagini ale Bisericii: o Biserică ce evanghelizează şi care iese din ea însăşi”, ascultând cuvântul lui Dumnezeu cu respect şi proclamându-l cu credinţă; şi „Biserica lumească, ce trăieşte în sine, din sine şi pentru sine”.
„Aceasta ar trebui să ofere o idee despre posibilele schimbări şi reforme care trebuie făcute pentru mântuirea sufletelor.” Pe atunci Cardinalul Bergoglio mai spunea Colegiului Cardinalilor că următorul Papă „trebuie să fie un om care, din contemplarea şi adorarea lui Isus Cristos, să ajute Biserica să meargă la periferiile existenţiale, să o ajute să fie mamă rodnică, ce îşi câştigă viaţa din ‘bucuria dulce şi mângâietoare a evanghelizării’.” Cardinalii electori l-au ales Papă pe Cardinalul Bergoglio la 13 martie, în a doua zi de Conclav, după cinci runde de vot.
Admirabil discurs al Sf. pr. Papa Francisc! Plin de realism si intelepciune… Evanghelizarea este o mare problema a zilelor noastre. Cred ca un teren propice este, in acest sens, vizitarea bolnavilor din spitale mai ales, unde omul asteapta, in taina, minunea vindecarii si deseori nu stie nici cum s-o ceara si nici cui s-o ceara… Din pacate pastoratia bolnavilor este, deocamdata, la periferia preocuparilor Bisericii… desi acolo, la patul bolnavului, Isus este asteptat cu o muta si chinuitoare nerabdare… Este printre putinele locuri si momente unde Isus n-ar bate la usa inimilor zadarnic, dar EL trebuie „dus” acolo, facut cunoscut, pentru ca sa poata fi iubit de oameni care poate nici n-au auzit de EL… deci cum sa-L iubeasca, sa-I ceara ceva cu incredere…, sau macar sa banuiasca fericirea pe care Dumnezeu este nerabdator s-o imparta cu noi, copiii, SAI in Imparatia SA?