Creştinul să fie smerit dar să nu se teamă să facă lucruri mari
25.04.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a prezidat în dimineaţa zilei de vineri, 25 aprilie 2013, în Capela din Domus Sanctae Marthae, Liturghia în sărbătoarea Sf. Marcu Evanghelistul. Stilul vestirii creştine, a spus Papa în predică, este umil dar în acelaşi timp nu se teme să realizeze lucruri mari. Au fost prezenţi la Sfânta Liturghie câţiva membri ai Secretariatului Sinodului Episcopilor, însoţiţi de secretarul general, Mons. Nikola Eterović, şi un grup de agenţi ai Jandarmeriei Vaticanului. În centrul predicii Sfântului Părinte s-a aflat pericopa evanghelică de la Sf. Marcu în care se relatează Înălţarea lui Isus la cer. Domnul, înainte de a se înălţa la cer, îi trimite pe apostoli să vestească Evanghelia în lumea întreagă, nu doar în Ierusalim sau în Galileea.
„Nu: în toată lumea. Orizontul… orizontul larg… După cum se poate vedea, aceasta este misionarismul Bisericii. Biserica merge înainte cu această predicare adresată tuturor, lumii întregi. Dar nu merge înainte singură: merge cu Isus. ‘Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei’. Domnul lucrează cu toţi cei care vestesc Evanghelia. Aceasta este dăruirea pe care trebuie să o aibă creştinii. Un creştin fricos nu înţelege acest lucru: această dăruire generoasă este proprie vocaţiei creştine: tot mai mult, tot mai mult, tot mai mult, mereu înainte”.
Prima Scrisoare a Sf. Petru, a subliniat Papa, defineşte stilul creştin de predicare, care este acela al smereniei: „Stilul predicării Evangheliei se bazează pe această atitudine: smerenie, slujire, caritate, iubire fraternă. ‘Doamne, dar noi trebuie să cucerim lumea!’ Acest cuvânt, a cuceri, nu se potriveşte. Trebuie să predicăm în lume. Creştinul nu trebuie să fie asemenea soldaţilor care atunci când câştigă bătălia, curăţă totul în cale”. Creştinul, a continuat Papa, „vesteşte Evanghelia cu mărturia sa, mai mult decât cu cuvintele”. Şi cu o dublă dispoziţie, cum spunea Sf. Toma de Aquino: o inimă mare care nu se teme de lucrurile mari, de a merge înainte spre orizonturi nelimitate; şi smerenia de a ţine cont de lucrurile mici. „Acest lucru este divin, este ca o tensiune între mare şi mic”, şi „misionarismul creştin” merge „pe acest drum”.
Evanghelia Sf. Marcu, a concluzionat Papa, se încheie cu „o frază foarte frumoasă”, în care se spune că Isus lucra cu discipolii şi „le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau”. „Atunci când noi mergem cu această dăruire generoasă şi cu această umilinţă, atunci când nu ne temem de lucrurile mari, de acel orizont, şi acordăm atenţie şi lucrurilor mici – smerenia, caritatea cotidiană – Domnul întăreşte cuvântul. Şi mergem înainte. Triumful Bisericii este Învierea lui Isus. Dar înainte este Crucea. Să îi cerem astăzi Domnului să ne ajute să devenim misionari ai Biserici, apostoli în Biserică, dar cu acest spirit: o mare dăruire şi de asemenea o mare umilinţă.”