Stilul pastoral al lui Jorge Mario Bergoglio (I)
02.05.2013, Buenos Aires (Catholica) - Apropiere de oameni, atenţie privilegiată faţă de săraci, comuniune strânsă cu preoţii, simţ misionar puternic: iată puncte fundamentale ale stilului pastoral al lui Jorge Mario Bergoglio. A vorbit despre aceasta pentru L’Osservatore Romano noul Arhiepiscop de Buenos Aires, Mons. Mario Aurelio Poli, care a lucrat alături de el mulţi ani înainte de a-i succeda la conducerea Arhidiecezei din capitala argentiniană. Interviul a apărut iniţial în traducere pe Ercis.ro, fiind preluat şi în ultimul număr din revista electronică Lumea Catholica. Redăm în continuare prima parte a interviului.
– De când îl cunoaşteţi pe Jorge Mario Bergoglio?
– Eu sunt din Flores, aceeaşi zonă vicarială unde Bergoglio era Episcop auxiliar înainte de a deveni Arhiepiscop de Buenos Aires. Şi tocmai ca auxiliar şi vicar de Flores i-am succedat, pornind imediat pe urmele sale, deoarece cu un asemenea maestru era imposibil să nu-l imiţi. M-am simţit mereu foarte în sintonie cu stilul său pastoral, atât de apropiat de oameni. Îmi amintesc când a primit hirotonirea episcopală de la Cardinalul Antonio Quarracino. Era ziua de 27 iunie 1992. Bergoglio desfăşurase un rol important ca provincial al iezuiţilor, dar pentru majoritatea oamenilor era aproape necunoscut.
Cu trecerea anilor, însă, credincioşii au învăţat să cunoască stilul său pastoral, manifestat, într-un prim moment, ca Episcop auxiliar şi apoi ca Arhiepiscop, la moartea Cardinalului Quarracino în 1998. Este vorba de un stil foarte simplu, care se caracterizează prin apropierea de preoţi şi de oameni. Este un mare misionar: a vizitat adesea parohiile, cartierele cele mai sărace, spitalele şi închisorile. De fapt, cu viaţa sa şi predica sa ne-a învăţat o modalitate de acţiune pastorală care a rămas imprimată printre preoţi, laici, persoane consacrate, oameni. Întregul popor al lui Dumnezeu şi mai ales Episcopii auxiliari au învăţat mult de la el.
– Care sunt caracteristicile acestei slujiri episcopale?
– De când a fost ales Papă, Bergoglio a tradus în pastoraţia universală ceea ce făcea deja la Buenos Aires la nivel diecezan. Lumea este uimită de stilul său, dar noi care îl cunoaştem ştim că aceasta este caracteristica sa şi de aceea nu ne mirăm. Slujirea sa ne-a fascinat mereu. Are o caracteristică ce uneşte cu viaţa cotidiană cuvântul, cateheza, predica. În el, cuvintele şi gesturile merg în sintonie, aşa cum învăţa Papa Paul al VI-lea în Evangelii nuntiandi. Însuşi Domnul a predicat Împărăţia cerurilor prin cuvinte şi gesturi, prin minuni şi învăţătură. Aceasta se oglindeşte în personalitatea lui Bergoglio. Ne-a învăţat să fim Episcopi misionari, să ieşim din Curie, să nu rămânem închişi în birouri.
În toate acestea nu este populism sau demagogie, aşa cum insinuează unii. Dimpotrivă, acţiunea lui Bergoglio este în întregime îndreptată spre Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru a manifesta o sinceră apropiere de oameni. Papa se inspiră în predica sa din viaţa cotidiană a persoanelor. De aceea cuvintele sale ajung la inimile credincioşilor; şi pentru că menţine Evanghelia şi Cuvântul lui Dumnezeu ca puncte obligatorii de referinţă. Este o notă caracteristică ce se aplică bine la viaţa sacerdotală. Un model pe care l-am găsit schiţat în predica de la Liturghia Crismei din Joia Sfântă, unde este reflectată în mod eficace gândirea sa despre preoţie.
– Încă de la început s-a observat atenţia sa deosebită faţă de cei săraci.
– Faţă de ei are o adevărată predilecţie. Este Episcopul tuturor, însă are o opţiune preferenţială faţă de cei săraci. Ei au un loc deosebit în slujirea sa pastorală, aşa cum de altfel trebuie să fie pentru toată Biserica. Pe de altă parte, Buenos Aires este o metropolă marcată de nevoi şi de sărăcie. Există părţi din populaţie care trăiesc precar, fără lumină, gaz, apă potabilă. Paradoxul este că aceşti oameni convieţuiesc cot la cot cu persoane care în schimb au tot necesarul. În multe cartiere găsim îngrămădiţi săraci şi imigraţi care ajung în oraş în căutarea unui loc de muncă. Provin nu numai din provincia argentiniană, ci şi din Paraguay, din Bolivia, din Peru. Oameni cinstiţi, în majoritate buni, care însă din cauza suprapopulării şi a lipsei de siguranţă devin foarte vulnerabili. De aceea găseşte spaţiu piaţa drogurilor. Când Bergoglio era Arhiepiscop, obişnuia să meargă în toate cartierele, în special în cele mai sărace, pentru a celebra Liturghia, sau chiar şi numai pentru a petrece puţin din timpul său cu oamenii.
– Cum s-a tradus această alegere pe planul pastoraţiei?
– Bergoglio a dorit ca în fiecare parohie să fie doi sau trei preoţi, pentru a avea o puternică prezenţă a Bisericii printre oameni şi pentru a conduce şi evlavia populară. Vizita sa în închisoarea pentru minori de la Casal del Marmo a uimit lumea, dar este ceea ce a făcut timp de 25 de ani la Buenos Aires cu ocazia Crăciunului şi a Paştelui. A mers de multe ori în spitale, dar a şi reînnoit pastoraţia sănătăţii. A acordat multă atenţie capelaniilor din spitale şi le-a încredinţat preoţilor tineri şi nu preoţilor în vârstă, aşa cum se întâmplă în general. Există o întreagă generaţie de preoţi care desfăşoară slujirea de capelani printre cei bolnavi. Apoi, Bergoglio a dorit o prezenţă semnificativă printre cei mai vulnerabili, cei bolnavi de SIDA.
