Beatificarea în Kenya a călugăriţei Irene Stefani
25.05.2015, Roma (Catholica) - Sâmbătă, 23 mai 2015, la Nyeri, în Kenya, a avut loc beatificarea călugăriţei Irina Stefani (1891-1930), în cadrul Sfintei Liturghii de beatificare prezidate de Cardinalul Polycarpo Pengo, Arhiepiscop de Dar-es-Salaam. „Maica milostivă”, astfel era supranumită călugăriţa Irene Stefani, pentru dăruirea în favoarea celor bolnavi. Membră a Congregaţia Misionarele Consolatei, Irene a murit în 1930, îngrijind un bolnav de ciumă. Avea doar 39 de ani, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Mijlocirii ei i-a fost atribut miracolul dintr-un sat mozambican, la Nipepe. Era ora la care se celebra Sfânta Liturghie într-o dimineaţă aparent liniştită a zilei de 10 ianuarie 1989, însă o avalanşă de zgomote şi împuşcături avea să cadă peste sat, semănând moarte în rândul populaţiei dezarmate şi nevinovate, după un scenariu cunoscut şi repetat în acea perioadă. Miliţienii ai partidului Rezistenţa Naţională Mozambicană (Renamo), aflaţi de două decenii în conflict armat cu facţiunii filomarxiste „Frelimo” (Frontul de Eliberare din Mozambic), au intrat în sat cu intenţia de a impune propria lege.
Circa 230 de persoane, dintre care jumătate copii, au fugit înspăimântate şi s-au baricadat în biserică, edificiul fiind imediat înconjurat de miliţieni. Lumea din sat era în stare de asediu, ostatecii neavând nimic de mâncare, în afară de câţiva biscuiţi de la Caritas, rămaşi de la un Botez, şi puţină apă din vasul de Botez, făcut din lemn şi plin de crăpături prin care apa se scurgea cu uşurinţă. Spre ora 17, parohul comunităţii, pr. Giuseppe Frizzi, i-a chemat pe cateheţi şi le-a propus să înalţe o rugăciune de mijlocire la călugăriţa Irene Stefani, misionară din cadrul institutului din care făcea parte şi el parte. Cererea, ca toţi să se salveze, era de felul celor imposibile, însă a fost repetată timp de două zile.
Atunci, 140 dintre persoanele din biserică au fost constrânse să iasă, le-au fost puse în spinare poveri greu de imaginat, după care au fost constrânse să mărşăluiască zeci de kilometri prin pădure. Restul de persoane au rămas în biserică încă o zi, miliţienii plecând mai apoi. Într-un prim moment, nimeni nu şi-a dat seama de prima dintre minunile mijlocite de Irene: apa din vasul de Botez a continuat să le dea tuturor de băut, fără să se sfârşească.
Succesiv, s-a petrecut cea de-a doua minune: după o săptămână, toate cele 140 de persoane care fuseseră luate cu forţa de miliţienii Renamo s-au întors în sat, istorisind întâmplări incredibile, precum evitarea în ultimul moment a unor execuţii sumare, traversarea mai multor câmpuri minate fără ca nimeni să sară în aer. Minunea colectivă înfăptuită de Irene Stefani care, la moartea sa, în 1930, le lăsase kenyenilor amintirea unui curaj şi a unei carităţi nemăsurate, a făcut posibilă ridicarea ei la cinstea altarelor, în rândul fericiţilor. Trăsătura caracteristică a călugăriţei era capacitatea de a le întinde tuturor o mână de ajutor, fără nicio discriminare, alături de o rară bunătate şi răbdare.
