Papa le cere bosniacilor să lucreze activ pentru pace
06.06.2015, Sarajevo (Catholica) - În călătoria de o zi făcută într-o ţară încă afectată de războiul recent, Papa Francisc a spus că pacea nu este ceva ce se întâmplă pasiv, ci în schimb cere acţiune fermă din partea tuturor. „Isus nu spune: ‘Fericiţi sunt predicatorii păcii’, deoarece cu toţii suntem capabili să proclamăm pacea, chiar şi într-o manieră ipocrită sau duplicitară. Nu. El spune: ‘Fericiţi sunt făcătorii de pace’, adică cei ce fac pacea”, a spus el astăzi, 6 iunie, continuând: „este o muncă ce presupune pricepere: cere pasiune, răbdare, experienţă şi tenacitate”.
Afirmaţiile au fost făcute de Papa la predica rostită la Liturghia celebrată pe stadionul Kosevo din Sarajevo. Călătoria sa în capitala Bosniei-Herţegovinei are loc la două decenii după ce un conflict brutal a răscolit ţara. În 1995 se semna Acordul de la Dayton, care a pus capăt războiului bosniac de independenţă. După ruperea Iugoslaviei, războiul a dus la uciderea a 100.000 de militari şi civili şi la peste un milion de persoane ce au trebuit să îşi abandoneze locuinţele. Lupta s-a dus în mare parte pe criterii etnice, între sârbii predominant ortodocşi, croaţii predominant catolici şi bosniacii predominant musulmani.
În predica sa, susţinută în limba italiană, Papa a subliniat că pacea este darul lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, ceva ce în ultimă măsură rezultă din reconcilierea noastră cu El. „Pacea este visul lui Dumnezeu, planul Său pentru omenire, pentru istorie, pentru toată creaţia”, a spus Pontiful celor aproximativ 60.000 de persoane strânse pe stadion. Dar acest plan „se loveşte mereu de opoziţie dinspre oameni şi dinspre cel rău”. Darul păcii „este rodul reconcilierii (lui Dumnezeu) cu noi”, a spus el, reflectând la cuvintele Sf. Paul. „Doar dacă ne lăsăm reconciliaţi cu Dumnezeu poate omul să devină artizan al păcii.”
Papa a continuat susţinând că războiul este mai mult decât un conflict între culturi şi societăţii. Războiul „înseamnă copii, femei şi bătrâni în lagăre de refugiaţi; înseamnă mutări de populaţii; înseamnă distrugeri de case, străzi şi uzine; înseamnă mai presus de toate nenumărate vieţi zguduite”. A reflectat apoi asupra suferinţelor şi distrugerilor provocate de conflictul de acum două decenii. „Astăzi, dragi fraţi şi surori, strigătul poporului lui Dumnezeu răsună din nou din acest oraş: niciodată război!” Cuvintele lui Isus, „fericiţi făcătorii de pace”, conţin un apel aplicabil fiecărei generaţii, a continuat Episcopul Romei. Cei ce fac pacea o fac „prin acţiunile lor de zi cu zi, prin atitudinile lor, prin actele lor de mărinimie, fraternitate, dialog, milostivire”.
„Pentru pace trebuie lucrat zi de zi, pas cu pas, fără încetare”, a adăugat Pontiful, explorând cum se edifică pacea. În cele din urmă „pacea este o lucrare a dreptăţii”, a spus el, explicând că nu este ceva ce are loc pasiv prin imaginaţie sau discuţii, ci cu „o dreptate pusă în practică, trăită concret”. A amintit apoi de cuvintele din Evanghelie: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, subliniind că se includ aici şi duşmanii. „Când, cu harul lui Dumnezeu, urmăm cu adevărat această poruncă, cât de mult se schimbă lucrurile! Deoarece noi înşine ne schimbăm! Adevărata justiţie este a face altora ceea ce eu aş dori ca ei să îmi facă mie, oamenilor mei.”
Papa Francisc s-a concentrat apoi pe a doua lectură, care vorbeşte despre atitudinea de care avem nevoie pentru a edifica pacea: ” dragoste, îndurare, bunătate, umilinţă, blândeţe şi răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul la fel să vă iertaţi şi voi.” (Col 3,12-13). A avertizat împotriva ideii că pacea ar depinde exclusiv de noi. „Pacea este un dar de la Dumnezeu, nu în sens magic, ci deoarece cu Duhul Său El poate să imprime aceste atitudini în inimile noastre şi în trupurile noastre, făcându-ne adevărate instrumente ale păcii Sale.”
Imagini
