Papa către preoţi: Iubirea lui Isus ne împinge să evanghelizăm

13.06.2015, Vatican (Catholica) - La reculegerea mondială pentru preoţi, Episcopul Romei a oferit câteva sfaturi despre relaţia pe care trebuie să o aibă cu credincioşii, precum şi despre ecumenism, despre predici, despre munca cu laicii. După discurs a răspuns la întrebărilor puse de cinci preoţi. Papa a petrecut două ore cu preoţii, oferind reflecţii profunde dar şi momente de relaxare, tot dialogul purtându-l în spaniolă.

„Sunt bucuros să văd femei şezând în primele rânduri, deoarece femeile au primit Duhul Sfânt, intelectul feminin este un dar pentru Biserică, Biserica este feminină, căci este ea, Biserica, nu el, Biserica. Ea este mireasa lui Cristos, Maica Poporului Sfânt al lui Dumnezeu”, a spus Pontiful la începutul întâlnirii cu preoţii. „Toate femeile prezente aici sunt imagine şi figură a Maicii Bisericii; ele sunt o expresie specială a cooperării; aşa-ziselor feministe ele le spun că Maria este mult mai importantă decât Apostolii.”

Şi-a început apoi reflecţia spunând că „primul motiv pentru evanghelizare este iubirea lui Isus. Acea iubire pe care o primim, pe care o experimentăm fiind mântuiţi de El. Aceasta ne inspiră să ne iubim unii pe alţii mai mult şi mai mult. Vă recomand să citiţi Ezechiel 16. Fiecare dintre voi trebuie să vă vedeţi istoria de viaţă în această istorie – care este istoria poporului lui Israel care se prostituează şi se îndepărtează de Domnul. Dar cel mai important este finalul. Aici se găseşte adevărul despre fiecare dintre noi: când vedem cât de mici suntem, simţim o sfântă ruşine, dar ne amintim că Isus nu ne consideră slujitori, ci prieteni, care slujesc Poporul Său. Această iubire ne împinge să evanghelizăm, să comunicăm mesajul lui Isus. Dacă nu simţim nevoia să îl comunicăm, atunci trebuie să ne strângem în rugăciune şi să îi cerem să ne captiveze din nou.”

Papa a revenit la subiectul oboselii preoţilor. „Oamenii vă obosesc”, a admis Papa, dar i-a îndemnat să lase deoparte această oboseală şi nu doar să îl contemple pe Isus ci şi să se lase contemplaţi de El. „Nu este uşor să faci aceasta când eşti obosit, când ai grămadă de lucruri de făcut şi uneori oboseala ne trage în jos şi ne face să adormim pe podeaua capelei. Ne ajută să ne lăsăm priviţi de El aşa cum un tată se uită la copilul ce doarme. Dar trebuie să mergem în capelă să ne rugăm. Să nu vă opriţi din aceasta.” Capela poate să fie „plictisitoare şi seacă – nu este televiziune, dar este locul iubirii”. Evanghelizarea „înseamnă a iubi şi a te lăsa în mrejele iubirii”, în ciuda oboselii.

Vorbind de iubire, Papa Francisc a atins şi tema modului în care trebuie să li se vorbească oamenilor despre Isus. „Cum predicăm? Sau, iertaţi neologismul, cum ‘kerigmatizăm’, adică cum transmitem kerigma cu certitudinea pe care o dă Duhul Sfânt?”, a întrebat Papa. Primul răspuns a vizat predicile: „vă rog, aveţi milă de poporul lui Dumnezeu”, le-a spus el – oamenii nu pot face faţă la predici lungi, la predici plicticoase ce par conferinţe; oamenii, a amintit el, doresc „să vorbiţi de la inimă la inimă. Un profesor de omiletică obişnuia să ne spună: o idee, o imagine şi un sentiment. Singurul lucru de care o predică trebuie să ţină cont e acesta: unde doresc să ajung? Ce imagine doresc să folosesc pentru a face mesajul să ajungă, ce sentiment urmează să transmit şi să provoc?”, fără să cădem în moralism.

„Nu speriaţi credincioşii poporului lui Dumnezeu, vă rog!”, a subliniat el. „Nu pierdeţi timpul! Vorbiţi despre Isus, despre bucuria credinţei înrădăcinată în Isus, despre iubirea care transformă astfel încât inimile îndrăgostite dau mărturie despre Isus şi despre iubirea Sa, care este mai puternică decât ura şi moartea. Este mai puternică decât orice formă de terorism criminal. Suntem chemaţi să fim asemenea lui Isus, să iubim fără limite, mereu. Trebuie să vă spun că îmi provoacă mare tristeţe să văd un preot paroh care refuză să boteze un nou-născut pentru că mama nu este căsătorită sau pentru că părinţii sunt divorţaţi recăsătoriţi. Nu are dreptul să facă aceasta. Nu refuzaţi cuiva botezul: amintiţi-vă mereu – nu speriaţi credincioşii!”

Şi i-a implorat în continuare pe preoţi: „Biserica nu poate să fie fără Isus şi fără milostivire!” Pentru că atunci când se întâmplă aşa, când un preot „acţionează ca un birocrat şi ascultă de litera legii, se agaţă de ea, Biserica Mamă se transformă în mamă soacră pentru mulţi credincioşi. Vă rog faceţi ca oamenii să simtă ca mamă Biserica!” Legat de spovadă şi iertare, Papa Francisc a spus că atunci când intră în confesional credincioşii „trebuie să ştie că cheia este sub preşul de la intrare, că pot deci redeschide uşa oricând. Arătaţi milostivire când ascultaţi spovezile. Iubirea transformă şi este contagioasă!” Înainte să încheie, Papa a vorbit şi despre „problema creştinilor divizaţi” de astăzi, făcând trimitere la ecumenismul sângelui, precum şi despre ispita clericalismului – „o ispită periculoasă”.

Fiecare dintre cei prezenţi a primit un exemplar, în propria limbă, din exortaţia „Evangelii Gaudium” şi din bula de convocare a Anului Sfânt al Milostivirii. La sfârşitul discursului Papei, cinci preoţi din părţi diferite ale lumii (Australia, Peru, Olanda, Burundi şi Japonia) au pus o serie de întrebări. În răspunsurile date, Pontiful a atins multe teme, de la secularizare la munca de evanghelizare („nu faceţi prozelitism”) sau la enciclica „verde” (care face referinţe la angajamentul ecologic al Patriarhului Bartolomeu), de la relaţiile ecleziale dintre apus şi răsărit („relaţiile dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe sunt excelente”) la sărăcia din America Latină şi din emisfera sudică în general, de la situaţia din Ucraina sau din Africa (a confirmat că va merge pe acest continent la toamnă) la mărturia prin martiriu a Asiei („văd Asia ca una dintre cele mai măreţe promisiuni ale Bisericii”).