Cardinalul Parolin explică importanţa enciclicei Laudato si`

03.07.2015, Vatican (Catholica) - i după-masă, Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, a vorbit la o conferinţă cu tema „Popoarele şi planeta: imperativul schimbării cursului” (Roma, Augustinianum, 2-3 iulie), organizată de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace şi CIDSE, o reţea internaţională de organizaţii de dezvoltare non-guvernamentale. Tema intervenţiei Cardinalului a fost „Importanţa enciclicei Laudato si’ pentru Biserică şi lume, la lumina evenimentelor politice majore şi dincolo de ele”.

Trei conferinţe cheie ale ONU sunt programate în a doua jumătate a lui 2015: A treia conferinţă internaţională despre finanţarea dezvoltării (Addis Abeba, Etiopia, între 13 şi 16 iulie); Summitul Naţiunilor Unite pentru adoptarea agendei de dezvoltare post-2015 (New York, SUA, între 25 şi 27 septembrie); şi A XXI-a sesiune a conferinţei partidelor în cadrul convenţiei cadru a ONU privind schimbările climatice (Paris, Franţa, între 30 noiembrie şi 11 decembrie), cu scopul adoptării unei noi înţelegeri despre schimbările de climă. Cardinalul Parolin a afirmat că „enciclica va avea un anumit impact asupra acestor evenimente, dar profunzimea merge în timp dincolo de context ei „. Discursul secretarului de stat s-a concentrat pe trei sectoare pentru a ajuta la înţelegerea enciclicii – sfera internaţională, sfera naţională şi locală, respectiv sfera Bisericii – subliniind două cerinţe presante, relevante pentru toate trei, şi anume „redirecţionarea paşilor” şi promovarea „unei culturi a îngrijirii”.

În cadrul internaţional este nevoie de „o mai mare recunoaştere a faptului că ‘totul este conectat’ şi că mediul, pământul şi climatul sunt ‘o moştenire comună, de ale cărei roade trebuie să beneficieze cu toţii’. Sunt un bun comun şi colectiv, aparţinând tuturor şi vizându-i pe toţi, un patrimoniu al întregii umanităţi şi o responsabilitate a fiecăruia. Recunoaşterea acestor adevăruri nu trebuie să fie străină persoanei. Ea cheamă la un angajament ferm de dezvoltare a unei etici autentice a relaţiilor internaţionale, una cu adevărat capabilă să facă faţă la o varietate de provocări, precum dezechilibrul economic şi datoria externă şi ecologică, denunţate de enciclică.”

Cardinalul a mai explicat că Biserica Catolică „îşi găseşte hrana în exemplul Sf. Francisc, cel care, după cum se spune în primele pagini ale enciclicei, trăia în simplitate şi într-o minunată armonie cu Dumnezeu, cu ceilalţi, cu natura şi cu sine însuşi. El ne arată cât de inseparabilă este legătura dintre grija pentru natură, dreptatea pentru săraci, angajamentul pentru societate şi pacea interioară”. Şi a încheiat spunând: „Papa Francisc afirmă încă o dată că Biserica nu urmăreşte să răspundă unor întrebări ale ştiinţei, nici să înlocuiască politica, ci caută să fie promotoarea nevoii de căutare a sensului întregii activităţi umane. Este bine cunoscută chemarea enciclicii de a reflecta asupra lumii pe care dorim să o lăsăm celor ce vin după noi, copiilor care cresc acum. Răspunsul pe care Papa îl oferă este important: ‘Când ne întrebăm ce fel de lume lăsăm după noi, ne gândim în primul rând la direcţia generală, la sensul şi valorile ei. […] Nu mai este de ajuns să afirmăm că trebuie să ne preocupăm de generaţiile viitoare. Trebuie să vedem că este în joc chiar propria noastră demnitate.”