Papa Francisc: Convertirea nu se face cu argumente, ci primind cu deschidere
12.07.2015, Asuncion (Catholica) - În ultima predică din călătoria făcută în America de Sud, Papa Francisc a afirmat că un element cheie al spiritualităţii creştine este atitudinea de deschidere faţă de ceilalţi, în special faţă de cei nevoiaşi. „De câte ori nu vedem evanghelizarea ca presupunând diverse strategii, tactici, manevre, tehnici, ca şi cum am putea să îi convertim pe oameni cu argumentele noastre”, a spus Sfântul Părinte la Liturghia celebrată pe 12 iulie în Asuncion, Paraguay. În pericopa evanghelică a zilei, de la Matei, „Domnul ne spune cât se poate de clar: în mentalitatea Evangheliei nu convingi oamenii cu argumente, strategii sau tactici. Convingi învăţând cum să îi primeşti cu deschidere.”
Papa Francisc a celebrat Liturghia pe Campo Grande din Parcul Nu Guazú, din capitala Paraguayului, Asuncion, în ultima zi a călătoriei sale din 5-13 iulie în America de Sud. Înainte de Paraguay, Papa a fost în Ecuador şi Bolivia. Predica a pornit de la trimiterea discipolilor doi câte doi. Când Isus îi trimite, le dă instrucţiuni clare: „nu luaţi nimic în călătorie decât toiagul; nici pâine, nici desagă, nici bani”, şi „dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela”. Toate acestea sunt provocări ce pot putea irealiste, exagerate sau chiar „absurde”, dar Isus este foarte clar. Dar între toate aceste cuvinte, precum pâine, bani, toiag, sandale sau desagă, unul poate să scape, deşi este în inima spiritualităţii creştine: a primi. „Isus, ca stăpânul cel bun, ca învăţătorul cel bun, îi trimite pentru a fi primiţi, pentru a experimenta ospitalitatea”, a explicat Papa. Ei nu merg ca oameni cu influenţă, care domină, ca nişte oficiali. Ceea ce Isus doreşte să arate este că „drumul creştin vizează schimbarea inimilor; a învăţa să trăieşti diferit, sub o altă lege, cu alte reguli; a te întoarce de pe calea egoismului, conflictului, diviziunii şi superiorităţii, luând în schimb drumul vieţii, generozităţii şi iubirii”.
„Biserica este casă a ospitalităţii”, a continuat Suveranul Pontif, explicând că ea este o mamă ce ştie cum să primească şi cum să accepte cu o inimă deschisă în special pe cei în nevoie. „Cât bine putem face doar vorbind limba ospitalităţii, a primirii! Câtă durere poate fi alinată, câtă disperare poate fi alungată într-un loc unde ne simţim ca acasă! Primirea celor înfometaţi, a celor însetaţi, a străinilor, a celor goi, a bolnavilor, a prizonierilor, a leproşilor şi paraliticilor.” Papa a subliniat şi importanţa primirii celor care nu gândesc ca noi, a celor care nu au credinţă sau au pierdut-o, precum şi a celor persecutaţi, a şomerilor, a celor din diferite culturi. A insistat şi pe nevoia primirii păcătoşilor, spunând că adesea este uşor să uităm că răul se află la rădăcina păcatelor noastre. „Există o rădăcină amară ce provoacă daune, mari daune, şi distruge tăcut multe vieţi. Există un rău care, încetul cu încetul, îşi găseşte loc în inimile noastre şi ne consumă viaţa: este izolarea.” Ea poate avea multe cauze, a observat Sfântul Părinte, explicând că face mult rău şi „ne face să ne întoarcem spatele faţă de alţii, faţă de Dumnezeu, faţă de comunitate. Ne face închişi în noi înşine.” De aceea adevărata muncă a Bisericii, ca mamă, nu este să coordoneze diferite proiecte, „ci să înveţe trăirea în fraternitate cu ceilalţi”.
Trăind astfel, Isus ne învaţă să dobândim o nouă mentalitate, ne deschide noi orizonturi, pline de adevăr, frumuseţe, viaţă şi împlinire. „Dumnezeu nu închide niciodată orizonturile; El nu este niciodată indiferent faţă de vieţile şi suferinţele copiilor Săi. Dumnezeu nu se lasă niciodată depăşit în generozitate.” Isus, care este trimis de Tatăl, oferă un nou orizont, care aruncă lumină asupra atâtor situaţii de excludere, fărâmiţare, singurătate şi izolare, a spus Papa, explicând că Isus „este Cuvântul care rupe tăcerea singurătăţii”. Deşi nu putem forţa pe nimeni să ne primească sau să ne accepte, nimeni nu ne poate forţa pe noi să nu fim primitori şi ospitalieri cu alţii. „Nimeni nu ne poate spune să nu acceptăm sau să nu îmbrăţişăm vieţile fraţilor şi surorilor noastre, în special a celor care şi-au pierdut speranţa sau pasiunea pentru viaţă”, a spus el, încurajând comunităţile să fie „centre adevărate de întâlnire între noi şi Dumnezeu”.
Papa Francisc şi-a încheiat predica subliniind că asemenea Bisericii, Maria este mamă şi model. Aşa după cum Maria a oferit casă lui Isus în pântecele ei, „şi noi trebuie să oferim o casă, asemenea pământului, care nu sufocă sămânţa, ci o primeşte, o nutreşte şi o face să crească”. După Liturghie Papa a condus tradiţionala rugăciune mariană „Îngerul Domnului”. În cuvintele dinaintea rugăciunii, Papa a spus că Maria este „darul pe care Isus îl dă poporului Său”, referindu-se la momentul de pe cruce. „Ea este rodul jertfei lui Cristos pentru noi. Şi din acel moment, Maria a fost mereu şi va fi mereu alături de copiii ei, în special de săraci şi de nevoiaşi. Maria a devenit parte a istoriei umane, a patriilor şi popoarelor noastre.” De fiecare dată când cineva se apropie de ea cu încredere, cu inima deschisă, şi îi încredinţează bucuriile şi durerile, aspiraţiile şi suferinţele, Maria „îi consolează şi cu iubirea ei gingaşă îi umple de speranţă.”
Sfântul Părinte s-a rugat la final ca Maria să vegheze şi să întărească Biserica în iubirea fraternă, pentru ca „Biserica să fie o casă a tuturor, o casă primitoare, o mamă pentru toţi”. Şi a cerut rugăciuni, spunând că „ştiu cât de mult este iubit Papa în Paraguay. Şi eu vă port în inimă şi mă rog pentru voi şi pentru ţara voastră.”
Imagini
