Școlile creștine din Israel nu au început noul an școlar
04.09.2015, Roma (Catholica) - Școlile creștine din Israel au rămas închise la începutul acestui nou an școlar, în semn de protest pentru politicile considerate „discriminatorii” ale statului evreu, care prevăd scăderi ale subvențiilor publice pentru instituțiile creștine. Restricțiile bugetare impuse de guvernul israelian au forțat pe parcursul anilor aceste instituții să crească treptat taxele plătite de familii, creând probleme în special celor care luptă pentru supraviețuire, ale căror venituri sunt de multe ori sub media națională. Printre acestea se numără foarte multe familii arabe, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Negocierile între reprezentanții școlilor creștine și Ministerul israelian al Educației au eșuat înainte de această vară, când Ministerul a propus școlilor să devină școli de stat. Propunerea a fost respinsă categoric, fiind considerată o lovitură tragică pentru prezența creștină în Țara Sfântă și „sfârșitul societății creștine de învățământ”. Comitetul școlilor creștine confirmă hotărârea sa și asigură că se va opri doar după îndeplinirea pe deplin a exigențelor sale.
În școlile creștine, recunoscute de Ministerul Educației, dar nu publice, învață anual aproximativ 30.000 de elevi, atât creștini cât și musulmani. Cele mai multe dintre ele activează de dinainte de înființarea statului Israel și primesc o finanțare parțială de la Minister. Restul costurilor sunt acoperite printr-o taxă ce revine părinților. Este vorba de o situație delicată, care amenință rolul social atât de important pe care îl au școlile în viața familiilor creștine și nu numai, al societății în general.
Într-un interviu pentru Radio Vatican, pr. Marwan Dedes, director general al Școlilor Custodiei Franciscane din Țara Sfântă, a declarat: „Trebuie să ne amintim că primele școli – înainte de statul Israel sau de cel iordanian și englez – au fost create în mănăstirile de călugări și călugărițe aflate aici în misiune. Așadar, există o lungă istorie a serviciului academic pentru elevii noștri. De obicei, legea israelită oferă sprijin școlilor private și statale în baza mai multor criterii luate în considerare, precum: numărul de elevi, spațiul, numărul de profesori, de angajați… Acum Guvernul israelian a decis să reducă aceste contribuții, în ciuda numărului foarte mare de înscriși. Taxa școlară ce revine părinților nu ajunge să acopere nici 50% din cheltuielile necesare pentru fiecare elev. Practic depindem de subvenția pe care o primim de la stat și de aceea s-a născut această problemă.”
„Condițiile pentru a o aloca ce erau impuse până acum și care ar trebui să fie și pe viitor nu le putem accepta atât de ușor, deoarece limitează libertatea școlilor creștine private în modul lor de predare, formare și de acțiune”. În aceste școli există studenți creștini, dar sunt și foarte mulți studenți musulmani: „Școlile noastre – nu doar cele ale Custodiei Țării Sfinte, ci ale tuturor Congregațiilor – au avut întotdeauna porțile deschise tuturor. În unele instituții studiază chiar elevi evrei. Dar, în general, sunt elevi creștini și musulmani și studiază foarte frumos împreună, cresc în sintonie. Ei împărtășesc în aceste locuri valorile noastre comune: frăția, pacea, iubirea, caritatea, voluntariatul. În plus, le este oferit un serviciu academic care îi pregătește pentru cele mai bune universități.
„Astfel, școlile creștine oferă și o perspectivă bună de muncă. Deciziile guvernamentale, dăunează mult acestei coeziuni care există între elevi, afectează dar nu doar țesutul social ci și viitorul acestora”. Întrebat dacă prevede găsirea unor căi de dialog între școlile creștine din Țara Sfântă și statul Israel, directorul general a răspuns: „Secretarul general pentru școlile catolice, pr. Abdel-Masih Fahim, continuă în aceste zile tratativele cu guvernul israelian. El urmărește această cauză ca reprezentant al tuturor școlilor catolice și non-catolice, adică a tuturor școlilor creștine israeliene de pe teritoriul Țării Sfinte. Dialogul este încă deschis, iar noi nu ne pierdem speranța”.
