Jubileul să fie experiență autentică de milostivire pentru toți
07.09.2015, Roma (Catholica) - „Doresc ca indulgența jubiliară să ajungă pentru fiecare o experiență autentică a milostivirii lui Dumnezeu”, scrie Papa Francisc, în vederea Jubileului Extraordinar al Milostivirii, într-o scrisoare trimisă la 1 septembrie 2015 Mons. Rino Fisichella, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. În Scrisoare, pentru ca toți să poată „trăi și dobândi” iertarea păcatelor, Pontiful dispune să se facă un „scurt pelerinaj trecând prin Poarta Sfântă deschisă în fiecare catedrală sau în bisericile stabilite de Episcopul diecezan, și în cele patru Bazilici papale la Roma”, precum și în sanctuarele și în bisericile jubiliare prin tradiție. Sfântul Părinte rezervă atenție deosebită bolnavilor, persoanelor bătrâne, celor închiși, prevăzând pentru ei condiții speciale. Indulgență și pentru răposați. Mons. Rino Fisichella a acordat un interviu pentru Radio Vatican, apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Înainte de toate, care este spiritul care pătrunde Scrisoarea?
– Mi se pare că se găsește într-o expresie a Papei, care imediat la început îmi spune că dorește ca Jubileul să poată fi experiența vie a apropierii Tatălui, deci a putea atinge cu mâna duioșia Sa. Eu cred că aceasta este cheia de lectură a întregii Scrisori. Este o dorință cu care Papa ne arată că milostivirea trebuie mai ales atinsă cu propriile mâini și văzută cu propria privire. Este o experiență a apropierii lui Dumnezeu, este o experiență de iubire și o experiență de iertare.
– Există elemente de noutate în această Scrisoare? Mă refer îndeosebi la păcatul avortului și la credincioșii din Fraternitatea Sf. Pius al X-lea…
– Există trei teme în mod deosebit în această Scrisoare. Două sunt cele amintite de dumneavoastră și una este cea care deschide, adică toată tema despre indulgență, pe care Papa o inserează chiar în interiorul acestei mari milostiviri a lui Dumnezeu, care duce până la extreme consecințele păcatului, deci ne arată cum a trăi această experiență înseamnă necesitatea de a avea în propria noastră viață cotidiană sentimentul că am fost răscumpărați de păcat și apoi a nu uita niciodată această experiență de a ști să cerem iertare fără teamă, pentru că Dumnezeu nu se îndepărtează niciodată de noi.
Această dimensiune a experienței pe care Papa o amintește poate să fie obținută și pentru cei care au murit, tocmai pentru că suntem legați prin mărturia de credință și de caritate pe care ne-au transmis-o. Așadar, de la această perspectivă, aș spune, se deschide a doua temă. Există această mare noutate pe care Papa o inserează în voința de a extinde la toți preoții din lume, pentru întreaga perioadă a Anului Jubiliar, facultatea de a da dezlegare celor care au săvârșit avortul și care, căiți, cer iertarea pentru acest gest atât de inuman și atât de grav, o dramă profundă care este trăită.
Există apoi cealaltă dimensiune care ne face să înțelegem încă o dată cât de sensibil este Papa față de greutatea multor credincioși, și în acest caz acei credincioși care de atâtea ori nu au certitudinea că au obținut iertarea, în timp ce Papa în schimb îi asigură: cei care se vor apropia pentru a celebra Sacramentul Reconcilierii la preoți din Fraternitatea Sf. Pius al X-lea vor trebui să aibă certitudinea că au fost dezlegați de păcatele lor. Deci, trebuie să spun, o preocupare care ajunge sub diferite aspecte chiar dacă diferite între ele, dar care arată cât de mult milostivirea este realmente coextensivă cu toată viața Bisericii.
– Există încă un alt punct care uimește în Scrisoare, în care Papa cere în mod expres să se facă rugăciuni pentru el și pentru intențiile – scrie el – pe care le poartă în inimă pentru binele Bisericii și al lumii întregi…
– Cred că este în stilul Papei. Ne-am obișnuit să ascultăm această solicitare pe care Papa cu orice persoană, la fiecare Angelus, o repetă încontinuu: „Nu uitați să vă rugați pentru mine”. Și aici cred că a dorit să amintească la fel aceeași dimensiune. Pentru ca experiența indulgenței și celebrarea indulgenței să poată fi deplină, Papa cere să fie Spovada, să fie celebrarea Euharistiei. Adaugă și exigența de a face un scurt pelerinaj pe jos spre Poarta Sfântă și apoi mai ales de a face mărturisirea de credință și de a se ruga pentru el, pentru intențiile pe care le poartă în inimă. Cred că aceasta este una dintre indicațiile care vor fi imediat percepute de credincioși, pentru că exprimă simplitatea Papei, dar și afecțiunea pe care o are față de noi toți care îl facem și pe el să simtă apropierea noastră cu rugăciunea.
– Papa Francisc subliniază că „harul iertării complete și exhaustive” din iubirea Tatălui „nu exclude pe nimeni” și exprimă apropiere specială, în afară de bătrâni și bolnavi, față de cei închiși…
– Și aici, aș spune, este o temă la care merită să reflectăm, pentru că de atâtea ori trecem prin fața acestor condiții ca și cum ar fi o chestiune de simplă dreptate, uitând în schimb că milostivirea trebuie să ajungă la toți. Îmi place așadar să subliniez că Papa amintește și această condiție și gândul său se îndreaptă spre toate acele persoane care, private de libertate, neputând să treacă prin Poarta Sfântă, vor putea însă să transforme gratiile celulei lor într-o experiență de libertate și de trecere, de convertire, de reînnoire, cu Poarta Sfântă. Mi se pare că este o Scrisoare care într-adevăr ne ajută încă o dată să reflectăm, să ne suflecăm mânecile și să ne facă să ne simțim pe deplin implicați în acest drum al Jubileului.
