Conciliul panortodox a adoptat primul document
23.06.2016, Creta (Catholica) - Sfântul și Marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe a început lucrările sale, în 20 și 21 iunie 2016, cu examinarea documentului intitulat „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”. Este foarte semnificativ că primul text analizat de Conciliu este despre misiune. De fapt, documentul figurează pe primul loc în ordinea de zi a reuniunii din Creta, în timp ce era pe ultimul loc în cea stabilită de prima conferință preconciliară, în 1976. A treia conferință panortodoxă preconciliară din 1986 l-a publicat, pentru prima dată, cu titlul „Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, a dreptății, a libertății, a fraternității și a iubirii dintre popoare și la suprimarea discriminărilor rasiale și altele”, citim în materialul publicat de L’Osservatore Romano și tradus pe ITRC.ro de pr. Mihai Pătrașcu.
Titlul de atunci, care a rămas ca subtitlu al documentului actual, a fost fără îndoială marcat de vocabularul și de problematicile epocii în care a fost redactat. Totuși, textul însuși – care a fost modificat ulterior – nu numai că nu este învechit, ci este încă foarte actual, fără îndoială datorită inspirației sale profund biblice și patristice. Teologul ortodox Olivier Clément, când a văzut prima versiune din 1986, s-a declarat chiar „uimit” de text, pe care l-a considerat „cel mai profund și, în definitiv, cel mai important, dintre toate cele care au fost elaborate de această conferință”. Conform lui Clément, documentul constituia „o mărturie magnifică a teologiei și a antropologiei ortodoxe aplicate situației noastre istorice”.
Textul se concentrează asupra misiunii principale a Bisericii Ortodoxe: a vesti omul nou, reînnoit în Cristos. Așa cum explică introducerea, „Biserica nu rămâne indiferentă la problemele omului în toate epocile, dimpotrivă participă la angoasa sa și la problemele sale existențiale”. Cuvântul Bisericii „nu are ca scop principal acela de a denunța, de a judeca sau de a condamna lumea, ci de a-i oferi drept călăuză Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, speranța și certitudinea că răul, sub orice formă a sa, nu are ultimul cuvânt și că nu trebuie lăsat să își urmeze parcursul”.
Documentul cuprinde șase capitole. Primul, intitulat „Valoarea persoanei umane”, se întoarce la izvorul antropologiei creștine: omul este creat după chipul lui Dumnezeu și „scopul întrupării Logosului lui Dumnezeu este îndumnezeirea omului”. Capitolul următor, cu titlul „Libertate și responsabilitate”, a fost scris într-o epocă în care mare parte dintre Bisericile Ortodoxe se aflau sub jugul comunist. Firul său conducător este că libertatea, care „îl face pe om capabil să înainteze nedefinit spre perfecțiunea spirituală, dar, în același timp, comportă riscul neascultării”, este indisociabilă de responsabilitate. De fapt, „libertatea fără responsabilitate și fără iubire până la urmă conduce la pierderea libertății”.
Pacea și dreptatea sunt obiectul celui de-al treilea capitol. Pacea creștină este „mai mare și esențială față de cea promisă de lume”. Este „pacea de sus pe care Biserica Ortodoxă o dorește mereu în mod viu în rugăciunile sale zilnice”. Această pace este „sinonim al dreptății” și „își are originea în reconcilierea omului cu Tatăl ceresc”. Pacea și dreptatea sunt înainte de toate daruri, dar depind și de „sinergia umană”. De fapt, subliniază textul preluându-l pe Vasile cel Mare, „nu există nimic așa de specific creștin ca munca în favoarea păcii”.
Titlurile celui de-al patrulea și al cincilea capitol, respectiv „Pacea și prevenirea războiului” și „Biserica în fața discriminărilor”, au fost inițial inspirate din contextul anilor șaptezeci și optzeci, marcate de pacifismul și de lupta împotriva oricărei forme de segregare. Însă conținutul lor, actualizat, rămâne foarte pertinent. Textul denunță nu numai „persecuțiile asupra creștinilor și a altor comunități din cauza credinței lor, în Orientul Mijlociu și în altă parte, precum și dezrădăcinarea creștinismului din leagănul său istoric”, ci și „războaiele provocate de naționalism și cele care provoacă epurări etnice, schimbări de granițe statale și ocuparea de teritorii”.
Ultimul capitol, intitulat „Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de iubire în diaconie”, este lung aproape ca primele cinci împreună. Rezumă principiile fundamentale ale diferitelor aspecte ale doctrinei sociale creștine, tratând pe rând următoarele teme: economia, speculația, prăpastia dintre bogați și săraci, foametea, consumismul, rolul mass-mediei, secularizarea, ecologia, cercetarea științifică, bioștiințele, familia și căsătoria.
Cu acest document, Bisericile Ortodoxe au, pentru prima dată, un text comun cu privire la concepția lor despre om, creat după chipul lui Dumnezeu, și cu privire la repercusiunile sociale ale acestei concepții în lumea contemporană. Interesul textului se află în faptul că a fost pregătit de toate Bisericile Ortodoxe și în faptul că a fost adoptat, cu câteva mici modificări, de Sfântul și Marele lor Conciliu. Se speră ca el să fie acceptat în continuare și de Bisericile absente la reuniunea din Creta, pentru ca această antropologie creștină să constituie baza comună a mărturiei ortodoxiei în lume. Se speră, de asemenea, cum dorește însuși documentul, să poată contribui la „promovarea în orice direcție a colaborării inter-creștine pentru a salvgarda valoarea omului și, desigur, acel bun care este pacea, în așa fel încât eforturile pașnice ale creștinilor, fără excepții, să dobândească mai mare greutate și mai mare forță”. (foto: Sean Hawkey)
Imagini
