Episcopul „clandestin” Wei: Cu acordul China-Vatican depășim diviziunile dintre catolici
26.09.2018, Roma (Catholica) - Cu acordul semnat între China și Sfântul Scaun la 22 septembrie vor dispare „atâtea probleme cu privire la modul de a face să se nască noi Episcopi în Biserica din China”. Va fi nevoie de timp pentru a vindeca diviziunea care a chinuit timp îndelungat comunitatea catolică chineză, dar dispare un element care alimenta dezbinarea dintre frați. Și numai cel care nu știe ce este Biserica Catolică poate să îl atace pe Papa acuzându-l că „a capitulat în fața guvernului chinez”. Vorbește clar și cu libertate Mons. Iosif Wei Jingyi, Episcop de Qiqihar, în provincia nord-estică Heilongjiang. Hirotonirea sa episcopală nu este recunoscută de guvern și el, încă de tânăr, a avut un rol de prim plan în zona eclezială așa-numită „clandestină”, expresie nefericită și deviantă folosită pentru a indica acea parte de Episcopi, preoți și credincioși care nu se supun organismelor și metodelor politicii religioase a Pechinului.
În vârstă de șaizeci de ani, născut în Dieceza de Baoding, Iosif Wei a fost consacrat Episcop în secret de Paul Guo Wenzhi, Episcop de Qiqihar la 22 iunie 1995. Wei a trăit în trecut trei perioade de detenție și de restrângere a libertăților personale, dintre care cea mai lungă a durat peste doi ani, din septembrie 1990 până în decembrie 1992. Cu interviul acordat la Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro, Mons. Wei este primul Episcop „clandestin” care comentează în manieră extinsă înțelegerea recentă dintre Sfântul Scaun și guvernul de la Pechin cu privire la modalitățile de numire a viitorilor episcopi catolici chinezi. Și pentru aceasta, cuvintele sale merită atenție.
– Episcop Wei, cum ați aflat știrea despre acordul dintre Sfântul Scaun și guvernul chinez cu privire la numirea Episcopilor catolici chinezi?
– Am aflat prin social media. Însă un articol publicat în Global Times săptămâna trecută m-a făcut să îmi imaginez că acordul era aproape.
– Care este prima Dvs reacție, ca Episcop încă nerecunoscut de guvern? Prevalează preocuparea sau încrederea?
– Au existat multe tentative de a ajunge la acord și nu a fost ușor. Eu acum nu sunt preocupat. Încrederea mea crește cu timpul. Și președintele Xi Jinping repetă că atunci când poporul are încrederea, atunci națiunea crește bine și poporul are speranță. Încrederea mea este pusă în Duhul Sfânt, care conduce Biserica. Și în Biserică bărbații și femeile pot să fie făcuți sfinți, așa cum arată de două mii de ani toți sfinții și sfintele Domnului.
– Ce roade bune așteptați de la acord? Și care sunt în schimb posibilele riscuri?
– Cu semnarea acordului, nu vor mai fi atâtea preocupări și probleme despre modul de a face să se nască noi Episcopi în Biserica din China. Neunirea Bisericii poate să fie depășită și să devină un fapt din trecut. Operațiunile pentru a pune în dificultate și în lumină rea Biserică vor fi mai puțin viclene. Desigur, este nevoie de timp pentru ca să se poată vindeca rănile dezbinării. Dar nu mai există un factor care provoca și alimenta dezbinarea.
– Cum a reacționat poporul lui Dumnezeu, ceilalți botezați, preoții și alți Episcopi pe care îi cunoașteți?
– Credincioșii și preoții pe care îi cunosc sperau toți în îmbunătățirea raportului dintre China și Vatican. Nu numai atât, se rugau cu perseverență pentru asta. Semnarea acordului reprezintă o îmbunătățire consistentă. Pentru aceasta toți îl primesc și îi spun bun-venit cu mare bucurie.
– Unii îl critică pe Papa pentru acordul dintre China și Sfântul Scaun, spunând că a fost vorba despre o capitulare în fața „dușmanului”. Dvs, episcop chinez, ce credeți?
– Unul care îl critică pe Papa că a capitulat în fața guvernului chinez cu privire la numirea Episcopilor chinezi, poate face aceasta numai pentru că nu are credință, deci nu poate ști ce este cu adevărat Biserica. Dar dacă eu aparțin Bisericii Catolice, nu mă pot hazarda să stau și să fac evaluări despre Papa și să atac orice decizie particulară a Sfântului Părinte. Eu nu sunt Papa și nu am harul stării pe care Dumnezeu i l-a acordat și i-l acordă pentru a fi Papă. Eu sunt chemat să ader la ceea ce Papa arată cu magisteriul său. Eu mă rog pentru Papa la fiecare Liturghie, împreună cu preoții din toată lumea.
– Încă nu sunteți recunoscut de guvern ca Episcop. Acum când guvernul a recunoscut de fapt rolul Papei în Biserică, cum influențează aceasta o posibilă recunoaștere a Dvs din partea autorităților civile?
– La nivel persona, pentru mine nu are mare importanță dacă guvernul mă recunoaște sau nu mă recunoaște ca Episcop. Isus nu era recunoscut de guvernul de atunci. Și apostolii nu erau „recunoscuți” ca apostoli de guvernul de atunci. Dar la nivel social, dacă guvernul nu mă recunoaște ca Episcop, lipsa acelei recunoașteri nu ajută armonia și liniștea. Comunitățile clandestine așteaptă ca iertarea și primirea Episcopilor aleși și hirotoniți în manieră ilegitimă să aibă loc în paralel cu recunoașterea guvernamentală a Episcopilor care încă nu sunt recunoscuți ca atare de guvern. Faptul de a amâna în viitor această recunoaștere din partea guvernului ar putea provoca vreo reacție negativă în rândul vreunora dintre membrii comunității clandestine. Și acest lucru ar putea să fie folosit împotriva Papei. Eu sper ca după acord să se înainteze mai sprinten în dialog, de exemplu pentru a rezolva problema Episcopilor Iacob Su Zhimin și Cozma Shi Enxiang (doi Episcopi bătrâni despre care nu se mai știe nimic de mulți ani, nt). Consider oportun ca guvernul chinez să spună ceva despre ei. Și este bine ca guvernul să accelereze și procesul recunoașterii Episcopilor „clandestini”.