„Dumnezeu mai locuiește aici?” Problema bisericilor abandonate

03.12.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc scria în enciclica sa „Laudato si” din 2015 că „a acorda atenție frumuseții și a o iubi ne ajută să ieșim din pragmatismul utilitarist”. Acest pasaj este citat în mesajul din 29 noiembrie adresat unei conferințe desfășurate în Vatican pe tema conservării frumuseții și sacralității bisericilor catolice goale și nefolosite. „Simțul comun al credincioșilor percepe pentru locurile și obiectele destinate cultului rămânerea unui soi de amprentă care nu se epuizează nici după ce ele au pierdut această destinație”, scrie Papa în mesaj.

„Bunurile culturale ecleziastice sunt martori ai credinței comunității care le-a produs de-a lungul secolelor și pentru aceasta sunt în felul lor instrumente de evanghelizare care se alătură instrumentelor obișnuite ale vestirii, predicării și catehezei”, mai citim în mesaj. „Însă această elocvență originară a lor poate să fie păstrată și atunci când nu mai sunt utilizate în viața obișnuită a poporului lui Dumnezeu, îndeosebi printr-o corectă expunere muzeală, care nu le consideră numai documente ale istoriei artei, ci le redă aproape o nouă viață, așa încât să poată continua să desfășoare o misiune eclezială.”

Mesajul papal a fost transmis participanților la conferința „Dumnezeu nu mai locuiește aici? Abandonarea locurilor de cult și gestiunea integrată a bunurilor culturale ecleziastice”, organizată în Vatican în 29 și 30 noiembrie. La eveniment au participat reprezentanți ai unor Conferințe Episcopale, ai Consiliului Pontifical pentru Cultură, alături de profesori universitari, pentru a aborda problema bisericilor închise și eventualei lor utilizări, dintr-o perspectivă multidisciplinară. Scopul a fost redactarea unor îndrumări care să răspundă de exemplu situațiilor în care anumite biserici au fost de-consacrate și uneori chiar vândute; problema se observă în mai multe țări europene – inclusiv în SUA și Canada – datorită mutărilor de populații, scăderii numărului de credincioși, dar și a numărului de preoți, consecința fiind închiderea de biserici.

Această situație, scrie Papa, „trebuie primită în Biserică nu cu neliniște, ci ca un semn al timpurilor care ne invită la o reflecție și ne impune o adaptare”. Și continuă: „Abandonarea nu trebuie să fie prima și unica soluție la care să se apeleze, nici nu trebuie să fie efectuată vreodată cu scandalizarea credincioșilor. Când ar deveni necesar așa ceva, (decizia) ar trebui să fie inserată din timp în programarea pastorală obișnuită, să fie precedată de o informare corespunzătoare și să fie cât mai împărtășită.” După ce citează din prima carte a Macabeilor, Pontiful conchide: „edificarea unei biserici sau noua sa destinație nu sunt operațiuni care trebuie tratate numai sub profilul tehnic sau economic, ci trebuie evaluate după spiritul profeției: de fapt, prin ele trece mărturia credinței Bisericii, care primește și valorizează prezența Domnului său în istorie.”