„Schisma ucraineană” devine meci politic
22.01.2019, Kiev (Catholica) - Biserica Ortodoxă Ucraineană independentă abia s-a născut și deja este convocată în meciul pentru nesigurele alegeri prezidențiale ucrainene programate pentru 31 martie. Președintele care își încheie mandatul, Petro Poroshenko, a fost co-protagonist și susținător decisiv al întregului proces încheiat la 6 ianuarie cu atribuirea „Tomos”-ului (decret de acordare a autocefaliei) încredințat de Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, Mitropolitului Epifanie, primat al noii Biserici Ortodoxe Ucrainene. După solemnitatea Crăciunului – celebrată în Ucraina la 7 ianuarie – agenda instituțională a lui Poroșenko este ritmată de călătoriile făcute în zonele urbane din diferitele provincii ucrainene în compania Mitropolitului Epifanie și a altor exponenți ai noii Biserici Ucrainene independente, pentru a celebra acordarea autocefaliei într-o lungă serie de „ceremonii de mulțumire”. În timpul acestor celebrări, „Tomos”-ul însuși este dus în turneu în provinciile din toată țara (începând de la Vinnycja și de la Volinia), pentru a fi expus și celebrat în diferitele Catedrale ca o relicvă.
Participarea la ceremoniile de mulțumire pare să aibă un rol cheie în mulțimea de inițiative și activități programate de Poroșenko în zborul final al campaniei electorale. În timpul celebrărilor, în intervențiile sale desfășurate în prezența „Tomos”-ului, președintele care își termină mandatul revendică nașterea unei Biserici Ucrainene Ortodoxe ca punct de cotitură al drumului pentru a afirma interesele națiunii. La jumătatea lunii ianuarie, în Catedrala din Luc’k, a spus că procesul de întărire a statului este demarat și Biserica Ucraineană independentă furnizează fundamentul spiritual pentru independența națiunii.
Cu acea ocazie, liturghia de mulțumire a fost celebrată de Mitropolitul Filaret, care în anii nouăzeci din secolul trecut s-a proclamat „Patriarh de Kiev” și a condus o grupare eclezială considerată schismatică de celelalte Biserici Ortodoxe (și acum ajunsă drept componentă majoritară în noua Biserică Ortodoxă Ucraineană autocefală). „Au existat multe momente”, a spus cu acea ocazie PF Filaret, referindu-se la procesul pentru a obține „Tomos”-ul de acordare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene „în care părea că am ajuns într-un punct mort, dar grație înțelepciunii și perseverenței președintelui am ieșit din criză”. Fostul auto-proclamat Patriarh de Kiev s-a referit și la ortodocșii ucraineni care nu au susținut procesul pentru a obține autocefalia și au rămas în Biserica Ortodoxă Ucraineană legată de Patriarhia de Moscova, condusă de Mitropolitul Onufrie: „Cine nu vrea să se unească cu noi, speră în forța Moscovei, însă Moscova va pierde forța sa și victoria va fi a noastră, ucraineană, împreună cu întreaga lume civilizată… Și, lucru mai important, Dumnezeu este cu noi.”
Crearea unei Biserici ucrainene independente de Moscova este, de fapt, tema pe care Poroșenko o amintește cu insistență mai mare pentru a cere alegătorilor să îl confirme la conducerea țării. Dar tocmai împletirea așa de puternică dintre rezultatul obținut pe planul eclezial și alchimiile schimbătoare ale politicii apasă în manieră imponderabilă asupra viitorului comunităților creștine din Ucraina. Rezultatul alegerilor prezidențiale de acum apropiate atârnă ca o necunoscută și pe drumul noii grupări ecleziale „autocefale”. Dacă Poroșenko învinge, proiectul de creare a unei Biserici Ucrainene naționale își va găsi consacrarea politică. Însă actualmente președintele care își termină mandatul este doar al treilea în sondajele de opțiune electorală, în urma fostului prim ministru Yulia Tymoshenko și a actorului outsider Volodymyr Zelenski. Dacă răspunsul urnelor va confirma orientarea ultimelor sondaje electorale, președintele ucrainean care își termină mandatul nu ar ajunge nici măcar la balotajul din al doilea tur de scrutin și i-ar fi închisă orice șansă de a urma după el însuși. În acel moment, alegerea celui care a împletit cererile de independență ale Ortodoxiei ucrainene adresat planului politic al lui Poroșenko ar putea să se reveleze pe termen îndelungat ca un hazard miop.
Rezultatul nesigur al alegerilor prezidențiale ucrainene explică în parte și lipsa substanțială de reacții oficiale din partea celorlalte Biserici Ortodoxe cu privire la înființarea unei noi Biserici autocefale, petrecută cu legitimarea Patriarhiei ecumenice de Constantinopol. Patriarhia de Moscova sporește inițiativele și presiunile pentru a denunța profilul invalid din punct de vedere canonic al noii entități ecleziale ucrainene. Ceilalți primați, deocamdată, își iau timp, pentru a vedea și cum se va termina meciul pentru președinția ucraineană. Și pentru a verifica dacă un eventual schimb de scenariu politic va putea deschide noi perspective și pe versantul eclezial. Aproape toți candidații la alegerile prezidențiale s-au declarat desigur în favoarea autocefaliei Ortodoxiei ucrainene, dar nu toți împărtășesc strategia și modalitățile utilizate de Poroșenko pentru a ajunge la obiectiv și a încasa rezultatele politice ale operațiunii.
Conducătorii și Sinoadele Bisericilor Ortodoxe par să aștepte alte dezvoltări înainte de a interveni în manieră clară și oficială cu privire la „problema ucraineană”. Nu urmează aceeași linie de așteptare Vladimir Putin. Președintele rus, în timpul recentei – și triumfalei – sale vizite în Serbia, a recurs și la teme de ordin ecleziologic și spiritual pentru a stigmatiza ca „operațiune politică” nașterea Bisericii Ortodoxe naționale ucrainene. „Administrația ucraineană”, a spus printre altele Putin în interviurile acordate la mass-media sârbe precum Politica și Vecernje Novosti, „este gata să sacrifice acordul inter-confesional în țară campaniei președintelui care își termină mandatul, bazată pe căutarea de dușmani în efortul său pentru a păstra puterea cu orice preț”.
Liderul de la Kremlin a asigurat că Rusia „nu intenționează să se amestece în procesele ecleziale, mai ales atunci când se desfășoară în teritoriul unei țări suverane vecine”. Dar a definit tot procesul ca o tentativă de „a legitima comunitățile schismatice prezente în Ucraina” și ca „un plan exclusiv politic, secular”, care tinde să „dezbine popoarele din Rusia și din Ucraina, aruncând semințe de discordie etnică și religioasă” și nu are „nimic de-a face cu viața spirituală”. Putin a susținut și că Biserica Ortodoxă Ucraineană asociată Patriarhiei de Moscova „este în realitate total independentă în acțiunile sale” și conexiunea ei cu Biserica Ortodoxă Rusă are un caracter pur canonic.
Între timp și Sfântul Scaun înregistrează efectele conflictului intra-ortodox din Ucraina asupra dialogului teologic aflat în desfășurare între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe despre temele primatului și sinodalității. „În pofida poziției de neutralitate absolută a Bisericii Catolice în privința problemei autocefaliei ucrainene”, a scris în L’Osservatore Romano părintele Andrea Palmieri, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, „este plină de consecințe potențial negative asupra lucrării Comisiei Mixte Internaționale (de dialog teologic între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe, n.r.) decizia Sfântului Sinod al Patriarhiei de Moscova luată la 14 septembrie, ca urmare a numirii de către Patriarhia ecumenică a doi exarhi pentru Ucraina, conform căreia, printre alte lucruri, se interzice participarea reprezentanților Patriarhiei de Moscova la toate comisiile prezidat de un Episcop din Patriarhia ecumenică”. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
