Papa și imamul de Al-Azhar: Principii comune, angajamente comune

05.02.2019, Abu Dhabi (Catholica) - În contextul vizitei în Emiratele Arabe Unite, Papa Francisc a semnat împreună cu Ahmad Al-Tayyeb, marele imam de Al-Azhar un document care se dorește să fie un instrument concret de lucru, nu o simplă declarație. Cei doi lideri se angajează prin semnătura lor ca textul să ajungă la autoritățile, liderii influenți, oamenii de religie din toată lumea, organizațiile regionale și internaționale competente, organizațiile din societatea civilă, instituțiile religioase și liderii gândirii, în vederea „răspândirii principiilor din această declarație la toate nivelurile regionale și internaționale, solicitând traducerea lor în politici, decizii, texte legislative, programe de studiu și materiale de comunicare”.

Mai mult, Papa și imamul cer ca documentul „să devină obiect de cercetare și de reflecție în toate școlile, în universități și în institutele de educație și de formare, cu scopul de a contribui la creare de noi generații care să aducă binele și pacea și să apere pretutindeni dreptul celor asupriți și al celor din urmă”. După o scurtă prefață, în care se exprimă printre altele convingerea că Dumnezeu a creat toate ființele egale, iar credinciosul trebuie să trăiască fraternitatea umană, în același timp ajutând săracii și apărând mediu, documentul în sine prezintă câteva „cărămizi” comune, pe care se doresc apoi clădite o serie de principii. Astfel, pentru început se afirmă categoric că „adevăratele învățături ale religiilor invită să rămânem ancorați în valorile păcii; să susținem valorile cunoașterii reciproce, a fraternității umane și a conviețuirii comune; să restabilim înțelepciunea, dreptatea și caritatea și să trezim simțul religiozității printre tineri, pentru a apăra noile generații de dominația gândirii materialiste, de pericolul politicilor avidității, a câștigului deșănțat și a indiferenței, bazate pe legea forței și nu pe forța legii”.

Sunt apărate apoi libertatea de crez, de gândire, de exprimare și de acțiune; se vorbește despre necesitatea ca fiecare ființă să trăiască o viață demnă; se subliniază importanța dialogului și toleranței inclusiv pentru „reducerea multor probleme economice, sociale, politice și ambientale care asediază o mare parte a neamului omenesc”; se atinge și problema lăcașurilor de cult, de orice fel ar fi ele, care trebuie apărate: „orice tentativă de a ataca locurile de cult sau de a le amenința prin atentate sau explozii sau demolări este o deviere de la învățăturile religiilor, precum și o încălcare clară a dreptului internațional”. Desigur, se regăsește și tema terorismului: după ce se subliniază că este global, se spune că „nu este datorat religiei – chiar dacă teroriștii o instrumentalizează – ci este datorat numeroaselor interpretări greșite ale textelor religioase, politicilor de foame, de sărăcie, de nedreptate, de oprimare, de aroganță; pentru aceasta este necesar să se întrerupă susținerea dată mișcărilor teroriste prin furnizare de bani, de arme, de planuri sau justificări precum și prin acoperirea mediatică, și să se considere toate acestea ca delicte internaționale care amenință siguranța și pacea mondială. Trebuie condamnat un astfel de terorism în toate formele și manifestările sale.”

Textul subliniază și că Occidentul și Orientul au nevoie unul de altul. „Occidentul ar putea găsi în civilizația Orientului remedii pentru unele boli spirituale și religioase ale sale cauzate de dominația materialismului. Și Orientul ar putea găsi în civilizația Occidentului atâtea elemente care pot să îl ajute să se salveze de slăbiciune, de dezbinare, de conflict și de declinul științific, tehnic și cultural.” Atenția se mută apoi pe rând asupra femeilor, copiilor, respectiv bătrânilor. Iar drept concluzie sunt exprimate următoarele dorințe: „ca această declarație să fie o invitație la reconciliere și la fraternitate între toți cei care cred, ba chiar între cei care cred și cei care nu cred, și între toate persoanele de bunăvoință; să fie un apel adresat fiecărei conștiințe vii care respinge violența aberantă și extremismul orb; apel adresat celui care iubește valorile de toleranță și de fraternitate, promovate și încurajate de religii; să fie o mărturie a măreției credinței în Dumnezeu care unește inimile dezbinate și înalță sufletul uman; să fie un simbol al îmbrățișării între Orient și Occident, între Nord și Sud și între toți cei care cred că Dumnezeu ne-a creat pentru a ne cunoaște, pentru a coopera între noi și pentru a trăi ca frați care se iubesc. Asta este ceea ce sperăm și încercăm să realizăm, cu scopul de a ajunge la o pace universală de care să se bucure toți oamenii în această viață.”