Papa în Mauritius: Să trăim Fericirile
09.09.2019, Port Louis (Catholica) - Mauritius este o țară ce și-a câștigat independența doar recent (în 1968, devenind republică în 1992), dar a cunoscut o ascensiune economică deosebită, ce i-a adus numele de „Hong-Kong-ul francofon”. Într-o Africă a sărăciei, Mauritius este într-un fel o aproape-excepție, înregistrând un succes economic notabil. „Dar […] în pofida creșterii economice pe care a avut-o țara voastră în ultimele decenii, tinerii sunt cei care suferă mai mult, ei sunt cei care resimt mai mult șomajul care nu numai că provoacă un viitor nesigur, dar le ia de asemenea posibilitatea de a se simți protagoniști ai istoriei lor comune”.
Papa Francisc a făcut aceste observații astăzi, în ultima zi a vizitei sale în Africa, zi în care a ajuns în Mauritius, o țară insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Liturghia a fost celebrată în capitala țării, Port Louis. „Ei, tinerii noștri, sunt prima misiune!”, a spus Pontiful. „Trebuie să îi invităm să găsească fericirea lor în Isus, nu în manieră aseptică sau la distanță, ci învățând să le dăm un loc, cunoscând limbajul lor, ascultând istoriile lor, trăind alături de ei, făcându-i să simtă că sunt binecuvântați de Dumnezeu. Să nu lăsăm să ni se fure fața tânără a Bisericii și a societății! Să nu permitem comercianților morții să fure primele roade ale acestui ținut!”
Sfântul Părinte a vorbit despre Fericiri, spunând că răspunsul la întrebarea „Cum pot fi un bun creștin?” este simplu: „este necesar să facem, fiecare în modul său, ceea ce spune Isus în discursul cu Fericirile. În ele se schițează fața Învățătorului, pe care suntem chemați s-o facem să transpară în cotidianitatea vieții noastre, așa cum a făcut așa-numitul ‘apostol al unității mauritane’, Fericitul Jacques-Désiré Laval, atât de venerat în aceste ținuturi.” A sosit pe mica insulă la câțiva ani după abolirea sclaviei. A învățat limba locului și a predicat Evanghelia mauritienilor tocmai eliberați. Pr. Laval a fost beatificat de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea pe 29 aprilie 1979, în timpul unei vizite făcute pe insulă. Sărbătoarea sa este pe 9 septembrie, adică tocmai astăzi.
„Iubirea față de Cristos și față de săraci a marcat viața sa în așa fel încât l-a protejat de iluzia de a face o evanghelizare ‘distantă și aseptică’. Știa că a evangheliza comporta a se face totul pentru toți (cf. 1Cor 9,19-22): a învățat limba sclavilor abia eliberați și le-a anunțat lor în manieră simplă Vestea Bună a mântuirii. A știut să îi adune pe credincioși și i-a format să întreprindă misiunea și să creeze mici comunități creștine în cartiere, orașe și sate vecine, mici comunități dintre care multe sunt la originea actualelor parohii. Era atent să dea încredere celor mai săraci și celor rebutați, în așa fel încât să fie primii care să se organizeze și să găsească răspunsuri la suferințele lor. Prin dinamismul său misionar și prin iubirea sa, părintele Laval a dat Bisericii mauritane o nouă tinerețe, o nouă respirație pe care astăzi suntem invitați s-o continuăm în contextul actual.”
Acest elan misionar, a continuat Papa, trebuie conservat, avertizând de ispita „de a pierde entuziasmul evanghelizator refugiindu-ne în siguranțe lumești care, puțin câte puțin, nu numai că ne condiționează misiunea ci o și fac grea și incapabilă să atragă oamenii. Elanul misionar are o față tânără și capabilă să întinerească. Tocmai tinerii, cu vitalitatea și dăruirea lor, sunt cei care pot să îi aducă frumusețea și prospețimea tipică a tinereții, când determină comunitatea creștină să se reînnoiască și ne invită să pornim spre noi orizonturi.” Și a mai subliniat: „Pentru a trăi Evanghelia, nu putem aștepta ca totul în jurul nostru să fie favorabil, pentru că adesea ambițiile puterii și interesele lumești joacă împotriva noastră”.
„Când simțim pronosticul amenințător ‘suntem tot mai puțini’, ar trebui să ne preocupăm înainte de toate nu de diminuarea acestei sau acelei forme de consacrare în Biserică, ci mai degrabă de lipsa de bărbați și femei care vor să trăiască fericirea făcând parcursuri de sfințenie, bărbați și femei care să facă să ardă inima lor cu vestea cea mai frumoasă și eliberatoare. ‘Dacă ceva trebuie să ne neliniștească în mod sfânt și să preocupe conștiința noastră este că atâția frați ai noștri trăiesc fără forța, lumina și mângâierea prieteniei cu Isus Cristos, fără o comunitate de credință care să îi primească, fără un orizont de sens și de viață'”, a spus Pontiful, citând din exortația sa apostolică „Evangelii gaudium”.
„Să ne rugăm, iubiți frați și surori”, a încheiat Papa, „pentru comunitățile noastre, pentru ca dând mărturie de bucuria vieții creștine, să vadă înflorind vocația la sfințenie în diferitele forme de viață pe care Duhul ni le propune. Să îl implorăm pentru această Dieceză, precum și pentru celelalte care astăzi au făcut efortul de a veni aici. Părintele Laval, Fericitul ale cărui relicve le venerăm, a trăit și momente de dezamăgire și dificultate cu comunitatea creștină, dar la sfârșit Domnul a învins în inima sa. A avut încredere în forța Domnului. Să lăsăm ca ea să atingă inimile atâtor bărbați și femei din acest ținut, să lăsăm ca să atingă și inimile noastre, pentru ca noutatea sa să reînnoiască viața noastră și pe cea a comunității noastre. Și să nu uităm că Acela care cheamă cu forță, Acela care construiește Biserica, este Duhul Sfânt, cu forța sa. El este protagonistul misiunii, El este protagonistul Bisericii.”
