Sinodul amazonian: Mai multă angajare pentru drepturile popoarelor indigene
11.10.2019, Vatican (Catholica) - În regiunea amazoniană există circa 150 de popoare sau porțiuni de populații indigene care nu au nici un contact sistematic sau permanent cu ambientul social înconjurător. Această realitate a fost adusă în atenția celor 174 de părinți prezenți la a cincea congregație generală, desfășurată în dimineața zilei de miercuri, 9 octombrie 2019, în Aula Sinodului – nu a fost prezent Papa Francisc, din cauza concomitenței cu audiența generală. A mai fost exprimată cererea explicită de a asigura instrumente juridice și legale pentru a garanta dreptul acestor popoare la autodeterminare și a tutela inviolabilitatea teritoriilor amenințate de modelelor extractive prădătoare. În acest scop a fost propusă, între altele, instituirea unui observator eclezial internațional al drepturilor umane care să dedice atenție deosebită popoarelor „izolate” și, în general, celor mai vulnerabile.
Sănătatea integrală a Amazoniei a fost una dintre primele teme tratate de adunare, care a început lucrările sale – moderate de președintele delegat la rând, Cardinalul Braz de Aviz – cu recitarea orei a treia, dedicate îndeosebi rugăciunii pentru Ecuador și însoțită de o scurtă predică a Arhiepiscopului bolivian de Cochabamba, Mons. Oscar Omar Aparicio Céspedes. Modelul de dezvoltare al capitalismului care distruge natura, incendiile care devastează regiunea, corupția, despădurirea și cultivările ilegale – s-a evidențiat – amenință atât sănătatea persoanelor cât și a teritoriului și a întregii planete, provocând și apariția de noi boli legate de poluarea mediului. În această privință a fost subliniată valoarea medicinei tradiționale, care poate să constituie o alternativă la medicina occidentală.
A fost evidențiată apoi încetineala cu care Biserica găsește uneori și își însușește exigențele populației. De fapt, se întâmplă ca ea să fie distantă de popoarele locale; și acest gol este umplut adesea de propunerea Bisericilor neo-penticostale. Rămâne urgent și neapărat dialogul ecumenic și interreligios: un dialog respectuos și rodnic reprezintă o dimensiune fundamentală pentru Biserica în ieșire în regiunea panamazoniană, caracterizată de un context multicultural. În această privință, raportul dintre inculturare și interculturare a fost amintit de mai multe ori de intervențiile părinților, care au avertizat cu privire la atitudinea de impunere de sus a unei singure culturi, invitând mai degrabă la primirea celuilalt și la o descentralizare salutară într-o optică sinodală. Biserica, fără a ascunde dificultățile obiective pe care le întâlnește pe drumul său, trebuie să fie misionară, să aibă o față indigenă și să favorizeze o logică după care periferia devine centru și centrul devine periferie, într-o mișcare de transformare reciprocă.
Într-o optică sinodală se inserează și apelul la o implicare mai mare a laicilor în viața eclezială, care ar putea să fie favorizată de crearea de noi slujiri mai corespunzătoare necesităților popoarelor amazoniene: de aici solicitarea la o creativitate mai mare din partea Bisericii, cu propunerea unei ministerialități bogate și multiforme în rândul populațiilor locale. S-a afirmat că deja Conciliul Vatican II a cerut eforturi mai mari în favoarea unei inculturări a liturgiei, cu celebrări care să respecte atât tradițiile și limbile popoarelor locale cât și mesajul integral al Evangheliei. În orice caz, este nevoie de un discernământ atent din partea Episcopilor, în așa fel încât să nu fie exclusă a priori nicio soluție, nici aceea a hirotonirii bărbaților căsătoriți.
A fost apoi dat glas cererii multor seminariști, doritori de o formare afectivă menită să îngrijească rănile lăsate de revoluția sexuală: astăzi mulți vor să redescopere și să cunoască mai profund valoarea celibatului și a castității. Și cu privire la aceasta Biserica a fost invitată să nu tacă și să ofere cu generozitate propria comoară doctrinală, care transformă inimile celui care este dispus să o primească. De la adunare a venit și o conștientizare fermă împotriva violenței răspândite asupra femeilor și a fost lansată ideea de a institui o slujire laicală feminină pentru evanghelizare. De fapt, trebuie promovată o participare mai activă a femeii la viața Bisericii, într-o optică samariteană.
Mai în general, pentru părinții sinodali trebuie urmărită unitatea în diversitate după imaginea poliedrului, sugerată de mai multe ori de Papa Francisc. În aulă a răsunat invitația de a trece de la o pastorație a vizitei la o pastorație a prezenței și a ascultării, proclamând duioșia divină și promovând îngrijirea casei comune nu numai în rândul credincioșilor ci și în rândul celor care sunt departe și gândesc în mod diferit. Pe Isus trebuie să fie înrădăcinate valorile fraternității universale, ecologiei integrale și stilurilor de viață inspirate din „buna trăire” ca răspuns la egoismul atâtor propuneri care caracterizează epoca modernă. În fața tragediei climatice denunțate la nivel global, Sinodul devine astfel un moment de har și o mare oportunitate pentru Biserică, chemată să promoveze o convertire ecologică și o educație integrală.
A fost repropusă atenției părinților sinodali și problema migrațiilor, ale cărei cauze fundamentale – sociopolitice, climatice, economice sau legate de persecuția etnică – cer o abordare pastorală specifică. Impunerea unui model occidental extractivist în țările amazoniene lovește familiile și îi forțează pe tineri să se mute în orașe. Pornind de la această realitate, Biserica are misiunea de a da viață unei pastorații urbane. În dezbatere s-a vorbit și despre valoarea teologiei indiene, cu referință la apelul Papei de a plăsmui o Biserică cu față indigenă, în măsură să recitească elementele esențiale ale universului catolic în cheie indigenă. În sfârșit, a fost propusă crearea de rezerve naturale mai mari pentru a păstra atât biodiversitatea cât și pluralitatea culturilor amazoniene.
La sfârșitul sesiunii de dimineață s-a desfășurat obișnuita conferință în Sala de Presă a Sfântului Scaun, moderată de vice-directorul Cristiane Murray. Împreună cu prefectul Dicasterului pentru Comunicare, Paolo Ruffini, și secretarul Comisiei pentru informare, iezuitul Giacomo Costa, au intervenit omul de știință brazilian Carlos Alfonso Nobre, câștigător al Premiului Nobel pentru pace 2007 și membru al Comisiei de Științe Ambientale a Consiliului Național al Dezvoltării Științifice și Tehnologice (CNPQ), braziliana Ima Célia Guimarães Veira, membru al Comisiei Naționale pentru Mediu (CONAMA), și Episcopul Erwin Kräutler, de la misionarii Preaprețiosului Sânge, prelat emerit de Xingu. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
