Pr. Adrian Măgdici: O privire asupra speranței
12.10.2019, Roman (Catholica) - La Editura Serafica a văzut lumina tiparului o nouă carte: „O privire asupra speranței. De la speranța omului biblic la speranța omului din zilele noastre”, autor pr. Adrian Măgdici, OFMConv. Cartea are 134 de pagini, format 12×19, și costă 12 lei. După cum însuși autorul explică, deși cartea apare în 2019, reflecțiile din paginile sale sunt mai vechi și reprezintă o viziune complexă asupra evoluției conceputului de speranță. În paginile de față, pr. Adrian Măgdici reușește o sintetizare erudită și elegantă a modului în care această virtute teologală se individualizează pe parcursul istoriei.
O bună parte din această carte tratează speranța așa cum este prezentă în Vechiul Testament. Dacă la început, speranța era un termen oarecum nedefinit și ambiguu, având strânsă legătură cu promisiunea lui Dumnezeu făcută omului biblic (un pământ, o descendență și o asistență specială), pe măsură ce societatea evoluează, se schimbă și conceptul de speranță. S-ar putea spune că, din punct de vedere istoric, Vechiul Testament reprezintă, de fapt, istoria poporului israelit, speranța fiind aici studiată prin prisma perioadelor istorice prin care a trecut (nomadism, monarhie, perioada exilului).
În Noul Testament, conceptul de speranță suferă o schimbare radicală prin apariția lui Isus Cristos, care nu promite o împărăție materială, ci aduce în prim plan termenul de viață veșnică. Autorul tratează evoluția speranței și în tradiția Bisericii, pornind de la biserica primară, continuând cu cea din Evul Mediu și oprindu-se, pe larg, la epoca contemporană și rolul speranței într-o societate lipsită de perspectivă. Interesant în această călătorie antropologico-spirituală este faptul că pr. Adrian Măgdici nu raportează speranța doar la viziunea creștină, ci și la perspectiva budistă ori viziunea grecească. Dincolo de aspectele tehnice ale acestor reflecții, cartea de față poate fi considerată un mic tratat teologic de istorie a speranței și, de ce nu, a devenirii noastre ca societate și indivizi. (Emilian Pal pentru OFMConv.ro)
