Sinodul amazonian: Rugăciune către Fecioara de la Aparecida
14.10.2019, Vatican (Catholica) - În ziua în care Biserica o celebrează pe Fecioara de la Aparecida, rugăciunea către Fecioara patroană a Braziliei a răsunat în Aula Sinodului la începutul lucrărilor celei de-a șaptea congregații generale, desfășurate în dimineața zilei de sâmbătă, 12 octombrie 2019, în prezența Papei Francisc și a 175 de părinți. Însuși Pontiful a cerut adunării să încheie ora a treia cu o invocație mariană, care a fost urmată de un cântec în cinstea Preasfintei Fecioare Maria venerată în sanctuarul național brazilian omonim.
Predica ținută în timpul rugăciunii – textul Arhiepiscopului de Manaus, Sergio Eduardo Castriani (care nu a putut participa la lucrări datorită problemelor de sănătate), citit de Episcopul auxiliar José Albuquerque de Araújo – a avut o puternică amprentă mariană, cuprinsă în invitația de a vedea în Fecioara de la Aparecida „o Mamă care veghează asupra fiilor săi” și îi ocrotește „de ispita de a face din Amazonia un ținut de câștig și de profit, transformând darul în marfă”. În pauza lucrărilor, Papa Francisc a înregistrat și un scurt mesaj adresat brazilienilor, cu urarea ca Preasfânta Fecioară Maria să însoțească poporul pe „drumul de pace, bucurie și dreptate”, dar și în experiențele de dificultate și de durere.
Au fost mai multe teme examinate în timpul dezbaterii, moderate de președintele delegat la rând, Cardinalul venezuelean Porras Cardozo. Printre acestea educația integrală, înțeleasă ca instrument de integrare și de promovare a popoarelor amazoniene. În această privință, s-a subliniat necesitatea de a garanta tuturor accesul la formare, bazându-se pe capacitatea educatorilor de a promova cultura întâlnirii și de a o contrasta pe cea a rebutului. Misiunea lor trebuie deci reînnoită prin perspectiva evanghelizării pentru ca să fie la înălțimea acestei mari provocări. De aici reflecția asupra urgenței unui pact educativ, în perspectivă ecologică și în cheie amazoniană.
Amazonia este o regiune bogată în diversitate nu numai biologică ci și culturală: astăzi comunitățile care locuiesc acolo se văd amenințate de expansiunea lumii așa-zise „civilizate” care, în realitate, tinde numai la exploatarea resurselor naturale pentru a capitaliza bogăția. Este nevoie, în schimb, tocmai de o educație integrală care să restabilească legătura profundă între om și mediu, formând indivizi în măsură se aibă grijă de casa comună, în numele solidarității, al conștiinței comunitare și al „cetățeniei ecologice”. În această perspectivă, „ecologia integrală” trebuie să devină pentru lume parte a modului de a trăi în Biserică. Viziunea din Laudato si’ este iluminantă în această privință: în timp ce omul tinde spre o omologare forțată, Dumnezeu dorește o armonie de diferențe. Tocmai acesta este un model virtuos al Amazoniei, deoarece reprezintă unitatea în diversitate a sistemului său ecologic și a popoarelor care locuiesc acolo. Din aceasta rezultă chemarea la a nu omologa, a nu exclude sau a domina popoarele și creația, astfel încât să nu prevaleze nedreptăți și violențe față de persoane dar și împotriva mediului.
A fost apoi tratată tema interacțiunii dintre ecologie și muncă, două domenii unite prea des de dinamici tehnocratice sau de exploatare. În schimb, s-a amintit că este necesar să se promoveze o teologie a creației, așa încât să se reconstruiască un raport cu natura care să nu fie prădător. Problema a reieșit și într-o altă contribuție care a făcut referință la șomajul tineretului, ce constituie prima și cea mai gravă formă de excludere și de marginalizare a noilor generații, cu situații alarmante de sclavie în lagăre sau în orașe, fără a uita drama muncii minorilor. De aceea este urgent să se promoveze drepturile muncitorilor, relansând mai ales economia solidară, bio-economiile locale și energiile regenerabile. În centrul reflecției s-a aflat și traficul de ființe umane, cu toate fațetele sale dureroase, între care prostituția, munca silnică, traficul de organe. Este vorba de delicte de „lezare a umanității”, care cer un nou imperativ moral, împreună cu un efort legislativ la nivel internațional pentru a elimina o dată pentru totdeauna aceste delicte.
S-a vorbit din nou despre rolul femeilor, foarte active în comunitățile amazoniene și gata să împărtășească responsabilitățile pastorale împreună cu preoții. Este vorba despre o problemă profundă care nu poate să fie eludată superficial. În această privință, una dintre intervenții a cerut ca femeile să fie de fapt echivalate cu aceeași demnitate a bărbaților în domeniul slujirilor care nu sunt date prin hirotonire, cu atât mai mult cu cât din multe congregații feminine, călugărițele au fost și încă sunt adevărate „eroine” în Amazonia în slujba comunităților din diferite părți ale regiunii. Și printre auditori, mulți s-au oprit asupra experienței vieții consacrate și asupra angajării sale pentru promovarea vocațiilor indigene, respectând fiecare identitate și adevărată îmbogățire pentru spiritualitatea Bisericii. De aici ideea unei recunoașteri și a unei valorizări mai mari a consacratelor, chemate să meargă nu „în spate” ci „alături”, în optica unei sinodalități ecleziale departe de clericalism.
Cât privește tema despre viri probati, în aulă s-a reflectat asupra lipsei de vocații și asupra motivului pentru care Biserica nu este în măsură să trezească altele noi. S-a propus să se demareze experiențe locale de slujiri temporare pentru bărbați căsătoriți, cu condiția să fie recunoscuți și aprobați de ordinariul local și de comunitatea eclezială. Nu a lipsit sugestia de a institui o comisie panamazoniană sau regională pentru formare, așa încât să vină în întâmpinarea dificultăților economice ale fiecărei Dieceze și a lipsei de educatori. A fost amintită și importanța diaconatului permanent.
Migrațiile au revenit și ele în centrul reflecției părinților. Amazonia este printre regiunile din America Latină cu mobilitate națională și internațională mai mare. Este deci important a nu-l considera pe migrant ca o simplă realitate sociologică sau politică. Este nevoie de o pastorație care să promoveze o lucrare nu numai materială ci mai ales spirituală, în măsură să aducă speranță și să favorizeze adevărata integrare a migranților. În regiunea amazoniană trăiesc circa 38 de milioane de persoane, inclusiv grupuri de indigeni izolate voluntar: și lor trebuie dus Cuvântul lui Dumnezeu, prin limbajul iubirii și al rugăciunii. Este nevoie de aceea de o mărturie coerentă și capabilă să atragă, care să aibă ca protagonistă o Biserică „în ieșire”, kerygmatică, educatoare la credință, care să aprecieze și să valorizeze popoarele, fecundându-le culturile cu bogăția evanghelică. De fapt, de la ea nu se așteaptă numai proiecte ci o persoană, Isus. Misiunea eclezială trebuie realizată și în cadrul ecumenic, așa încât să promoveze împreună cu toți creștinii tutelarea mediului, apărarea drepturilor popoarelor indigene și dialogul.
În încheiere, adunarea a ascultat glasul câtorva auditori, care au reafirmat exigența de a delimita și a proteja teritoriile indigene, pentru a evita să fie expropriate și prădate din cauza activităților extractive miniere sau a construirii de centrale hidroelectrice. Apărarea pământului echivalează cu apărarea vieții: guvernele locale au fost invitate să pună capăt nedreptăților și discriminărilor față de popoarele native. Și comunitatea internațională a fost solicitată să intervină concret pentru a contrasta delictele împotriva nativilor din Amazonia, o regiune care nu poate fi tratată ca o marfă. Așadar, îngrijirea casei comune merge în sens opus „colonialismului” economic, social și cultural, care dorește să modernizeze teritoriul, impunând modele de dezvoltare străine de culturile locale. De aici și ideea de a crea, în Bisericile locale, un fond de subzistență pentru inițiativele de etno-ecologie sau de agro-ecologie și de siguranță alimentară, pornind de la valorizarea experienței amazoniene.
Pe la amiază, la obișnuita conferință din Sala de Presă a Sfântului Scaun, au intervenit Episcopii Adriano Ciocca Vasino, prelat de São Félix în Brazilia, și Rafael Cob García, Vicar apostolic de Puyo în Ecuador; diaconul Francisco Andrade de Lima, secretar executiv al Regionalei Nord 1 din Conferința Episcopală Braziliană, și călugărița Zully Rosa Rojas Quispe, de la Surorile Misionare Dominicane ale Sfântului Rozariu, membru al echipei itinerante Bajo Madre de Dios, angajată în pastorația indigenă a vicariatului apostolic de Puerto Maldonado din Peru. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
