Papa Francisc: Avem nevoie de mântuire
27.10.2019, Vatican (Catholica) - La Liturghia de încheiere a Sinodului Episcopilor, dedicat Amazoniei, Papa Francisc s-a folosit de parabola din Evanghelia zilei, cu fariseul și vameșul, pentru a arăta ce este mai important ca punct de plecare: „a crede că avem nevoie de mântuire, toți. Este primul pas al religiei lui Dumnezeu, care este milostivire față de cel care se recunoaște lipsit.” A subliniat cum răstoarnă așteptările Isus în parabola Sa, punând la un loc „persoana cea mai pioasă și evlavioasă a timpului, fariseul, și păcătosul public prin excelență, vameșul”.
„Și judecata se răstoarnă: cel care este bun dar prezumțios eșuează; cel care este dezastruos dar umil este înălțat de Dumnezeu. Dacă ne privim înăuntru cu sinceritate, vedem în noi pe amândoi, vameșul și fariseul. Suntem un pic vameși, pentru că suntem păcătoși, și un pic farisei, pentru că suntem prezumțioși, capabili să ne justificăm pe noi înșine, campioni în a ne justifica la artă! Cu alții adesea funcționează, dar cu Dumnezeu nu. Cu Dumnezeu nu funcționează trucul”, a spus Sfântul Părinte în Bazilica San Pietro. Oprindu-se asupra rugăciunii fariseului, a subliniat că aceasta începe promițător, „Dumnezeule, îți mulțumesc”, dar apoi devine elogiul propriei persoane. Deducând de aici disprețul fariseului, Papa a făcut trecerea la cei disprețuitori de astăzi:
„Câte presupuse superiorități, care se transformă în asupriri și exploatări, și astăzi – am văzut aceasta în Sinod, când vorbeam despre exploatarea creației, a oamenilor, a locuitorilor din Amazonia, despre traficul de persoane, despre comerțul de persoane! Erorile din trecut nu au fost suficiente pentru a înceta prăduirea celorlalți și provocarea de răni fraților noștri și surorii noastre pământ: am văzut aceasta pe fața brăzdată a Amazoniei. […] Să ne rugăm pentru a cere harul să nu ne considerăm superiori, să nu ne credem în ordine, să nu devenim cinici și batjocoritori. Să îi cerem lui Isus să ne vindece de vorbirea de rău și de a ne plânge de alții, de disprețuirea cuiva: sunt lucruri neplăcute lui Dumnezeu.”
Vorbind despre vameș, Pontiful a spus că „acel om care îi exploatează pe alții se recunoaște sărac în fața lui Dumnezeu și Domnul ascultă rugăciunea lui”. Legând de prima lectură, din Ben Sirah, Papa a continuat: „În timp ce rugăciunea celui care se consideră drept rămâne la pământ, strivită de forța de gravitație a egoismului, aceea a săracului urcă direct la Dumnezeu. Simțul credinței poporului lui Dumnezeu a văzut în săraci pe ‘portarii lui Dumnezeu’: acel sensus fidei care lipsea în declarația [fariseului]. Ei sunt cei care ne vor deschide larg sau nu porțile vieții veșnice, ei care nu s-au considerat stăpâni în această viață, care nu s-au pus pe ei înșiși mai înainte de alții, care au avut numai în Dumnezeu propria bogăție. Ei sunt icoane vii ale profeției creștine.”
„În acest Sinod am avut harul să ascultăm glasurile săracilor și să reflectăm asupra precarității vieților lor, amenințate de modele de dezvoltare prăduitoare”, a spus la final Papa, după trei săptămâni în care peste 180 de Episcopi s-au reunit pentru a discuta despre Amazonia, o regiune bogată ca resurse, dar cu oameni cel mai adesea săraci. „Mulți ne-au mărturisit că este posibil să privim realitatea în mod diferit, primind-o cu mâini deschise ca un dar, locuind creația nu ca mijloc de exploatat ci drept casă de păstrat, încrezându-ne în Dumnezeu. El este Tată și, mai spune Ben Sirah, ‘ascultă rugăciunea celui nedreptățit’. Și de câte ori, și în Biserică, glasurile săracilor nu sunt ascultate și eventual sunt batjocorite sau reduse la tăcere pentru că sunt incomode. Să ne rugăm pentru a cere harul de a ști să ascultăm strigătul săracilor: este strigătul de speranță al Bisericii. Strigătul săracilor este strigătul de speranță al Bisericii. Însușindu-ne strigătul lor, și rugăciunea noastră, să fim siguri, va străbate norii.”
