Papa Francisc: Biserica dorește adevărul și vindecarea pentru căsătoriile rănite
01.12.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus sâmbătă, 30 noiembrie 2019, că Biserica suferă împreună cu cuplurile care sunt în „căsătorii rănite” și urmărește vindecarea lor în adevăr. „Rănile căsătoriei astăzi – știm aceasta – provin din multe și diferite cauze: psihologice, fizice, ambientale, culturale… uneori sunt provocate de închiderea inimii umane la iubire, de păcatul care îi atinge pe toți… Aceste cauze sapă brazde adânci și amare în inima persoanelor implicate, răni sângerânde, în fața cărora Biserica nu va reuși niciodată să treacă mai departe întorcându-și privirea în altă parte”, le-a spus participanților la un curs de formare despre pastorația cuplurilor căsătorite aflate în criză. Cursul a fost organizat în perioada 26-30 noiembrie de Rota Romana.
„Pentru aceasta Biserica, atunci când întâlnește aceste realități a cuplurilor rănite, înainte de toate plânge și suferă cu ele; se apropie cu untdelemnul mângâierii, pentru a alina și a îngriji; ea vrea să ia asupra sa durerea pe care o întâlnește. Și dacă, după aceea, se străduiește să fie imparțială și obiectivă în căutarea adevărului unei căsătorii distruse, Biserica nu este niciodată străină nici uman, nici spiritual de cei care suferă. Nu reușește niciodată să fie impersonală sau rece în fața acestor triste și zbuciumate istorii de viață.” Rota Romana este unul dintre cele trei tribunale ale Sfântului Scaun, alături de Penitențeria Apostolică și Signatura Apostolică. Între responsabilitățile de bază ale Rotei Romana se numără tratarea cazurilor de declarare a nulității unei căsătorii.
Pontiful le-a subliniat participanților la audiența din Palatul Apostolic din Vatican că în procedurile canonice și jurisprudențiale, „Biserica întotdeauna și numai binele persoanelor rănite îl caută, adevărul iubirii lor îl caută; nu are altceva în minte decât să susțină fericirea lor justă și dorită, care, înainte de a fi un bun personal la care toți aspirăm omenește, este un dar pe care Dumnezeu îl rezervă fiilor Săi și care provine de la El”. Situațiile cuplurilor în dificultate nu pot fi tratate „pur birocratic, aproape mecanic”. „Mai degrabă este vorba de a intra în trăirea persoanelor, care suferă și cărora le este sete de seninătate și de fericire personală și de cuplu.”
De aceea, judecătorii, martorii, toate părțile implicate într-un caz privind o căsătorie rănită „trebuie înainte de toate să se încredințeze Duhului Sfânt, pentru ca, fiind conduși de El, să poată asculta cu criteriu corect, să știe să examineze, să discearnă și să judece. Și acest lucru este foarte important! Un proces nu este un lucru matematic, pentru a vedea pur și simplu care motiv este mai important decât altul. Nu. Duhul Sfânt este cel care trebuie să conducă procesul, întotdeauna. Dacă nu este Duhul Sfânt, ceea ce facem nu este eclezial.” Pentru ca o căsătorie creștină să fie „ceea ce Domnul Isus a voit ca ea să fie”, soții creștini „nu trebuie să uite niciodată că sunt chemați, ca persoane și ca pereche, să meargă mereu în credință, să meargă în Biserică și cu Biserica, să meargă împreună pe calea sfințeniei”.
Papa Francisc a mai subliniat că este important ca logodnicii să fie bine pregătiți pentru Sacramentul Căsătoriei, pentru ca să reflecte în căsnicia lor unirea dintre Cristos și Biserică. „Acest Sacrament nu se improvizează… Nu este suficient ca logodnicii creștini să se pregătească să devină soți ajungând la o bună integrare psihologică, afectivă, relațională și pregătitoare, care este și ea necesară pentru stabilitatea viitoarei lor uniri. Ei trebuie să hrănească și să mărească progresiv în ei înșiși și acea chemare specifică de a se modela ca soți creștini. Aceasta înseamnă a cultiva, în cadrul vocației creștine, vocația specială de a deveni discipoli misionari ca soți, martori ai Evangheliei în viața familială, de muncă, socială, acolo unde Domnul îi cheamă”.
Privind la „această înaltă țintă apostolică și misionară sădită în Sacramentul Căsătoriei”, „logodnicii pot să crească, hrănindu-se cu rugăciunea, cu Euharistia și Reconcilierea, cu atenția sinceră a unuia față de celălalt, cu dăruirea față de frații pe care îi întâlnesc”. „Biserica, în structura sa parohială, este concret o comunitate de familii… Duhul Sfânt este cel care realizează această sinergie, care nu este ușoară, dar nu este imposibilă. Îi încurajez pe păstori, Episcopi și preoți, să promoveze, să susțină și să însoțească acest proces, așa încât Biserica să se reînnoiască devenind tot mai mult o rețea capilară de comunități de familii martore și misionare ale Evangheliei”.
