Paul Brașcanu: Din istoricul bisericii și comunității romano-catolice Vatra Dornei

05.08.2020, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia a apărut recent cartea Din istoricul bisericii și comunității romano-catolice Vatra Dornei, scrisă de Paul Brașcanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 504 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 70 lei. Iată prezentarea făcută de autor.

Deoarece populația alogenă ajunsă în aceste locuri după anul 1775 a marcat și a transformat pozitiv acest Colț de Rai – o carte închinată lor era mai mult decât necesară. Lucrarea, cu caracter monografic, urmărește evoluția comunității romano-catolice în arealul etno-geografic numit Țara Dornelor, subiectul principal al cărții fiind axat pe comunitatea dorneană. Pe cuprinsul a 500 de pagini e așternută povestea comunității catolice de la apariție până astăzi, e arătată contribuția reprezentanților săi la dezvoltarea și emanciparea localității și relatată în detaliu epopeea edificării lăcașurilor de cult romano-catolic din Vatra Dornei.

Cititorii sunt introduși în cadrul istoric care a favorizat venirea colonilor germani, slovaci, polonezi, maghiari pe aceste locuri; mulți dintre ei sosind aici cu bruma de avut încărcată în cărucioare trase de câini și ajungând peste ani, oameni de seamă – precum Anton Manz – promotorul industriei miniere bucovinene, cu palate la Iacobeni și Viena, cu latifundii în Ardeal și Galiția, mare proprietar de mine de fier, mangan, cupru și aur, plumb și argint. Veți afla că în 1802 se oficiau primele servicii religioase regulate la Vatra Dornei, într-o capelă militară, iar după restrângerea activității de la Iacobeni, pe la 1850, ultimul val de bejenari s-a mutat la Dorna împreună cu biserica lor „călătoare”.

În anul 1895 biserica romano-catolică „Sfântul Anton” va fi transformată în capelă de cimitir, iar pe locul ei se va construi actuala biserică, cu hramul „Schimbarea la Față a lui Isus”. Construcția bisericii se va face după planurile a doi arhitecți: Karl Adolf Romstorfer și G.W. Sachs și se va întinde pe durata a 10 ani; de aceea a și fost numită „biserica celor două secole”, aluzie la faptul că lucrările de construcție au început în secolul al XIX-lea (în anul 1895) și s-au încheiat în secolul al XX-lea (în anul 1905).

Alte povești interesante sunt cele ale statuilor din biserică, realizate de către vestita firmă Ferdinand Stuflesser din Italia, ale unui potir de la 1846, ale celor două rânduri de clopote: cele din 1905 (numite Michael și Frank), luate în timpul războiului și transformate în proiectile și arme și cele făcute după război la București de parohul Iulius Weber, din colectă de metale de la populație (inclusiv tuburi de proiectil, piese de tun, vagoane, locomotive). Tuburile de proiectil, zidite în locurile unde biserica a fost lovită în perioada 1915-1918, amintesc și ele de faptul miraculos că trei obuze grele rusești nu au explodat atunci când au lovit clădirea.

Comunitatea catolică din Vatra Dornei a fost afectată puternic de vremurile tulburi ale anului 1940, când etnicii germani au fost strămutați în Reich, spre „Țara Făgăduinței”. Acolo tineretul a pierit în război, bătrânii smulși din rădăcini s-au stins de inimă rea, unii au fost alungați de ici-colo, iar mulți dintre cei care au ajuns înapoi în Bucovina au fost trimiși în lagărele rusești. A urmat apoi prigoana stalinisto-comunistă, suprimarea progresivă a comunităților religioase, încarcerarea unor preoți și Episcopi, filajul și șicanele securității. Comunitatea catolică dorneană se va revigora după anul 1990, chiar dacă mulți tineri vor pleca în străinătate, în goana după un trai mai bun.

Povestea bisericii și comunității e relatată destul de amănunțit, întrucât la baza cărții stau date și documente extrase din arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iași, din fondurile arhivistice ale Austriei, Poloniei și România, sau traduceri din documente și lucrări de prestigiu publicate de etnici germani și polonezi; în text sunt inserate fotografii din colecții particulare, fotocopii după cărți poștale ilustrate, ce reîntregesc imaginea unor timpuri uitate și aduc lămuririle necesare celor interesați. Lectură plăcută!