Adorație Euharistică la Sanctuarul Arhiepiscopal Major CMD din Cluj-Napoca
18.06.2021, Cluj (Catholica) - În capela Sanctuarului Arhiepiscopal Major al mănăstirii Maicii Domnului din Cluj-Napoca, la invitația Surorilor Congregației Maicii Domnului (CMD) și cu participarea Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, joi, 17 iunie 2021, de la ora 19.00, tineri și credincioși clujeni au luat parte la o Oră de Adorație Euharistică în pregătirea Sărbătorii Coborârii Sfântului Spirit care se apropie.
Pr. Cristian David, capelan al mănăstirii, a deschis programul cu un salut. A urmat de Ora de Adorație Euharistică animată de tineri, prieteni ai surorilor CMD. Împreună cu ei, s-au aflat în fața Domnului, a prezenței sfinte din Sfântul Sacrament al Altarului, Maica Teodorina, Superioara generală și surori din comunitatea CMD de la mănăstire, de asemenea, surori din Congregatio Jesu, care își desfășoară misiunea la Centrul de spiritualitate Manresa a Iezuiților, din Cluj-Napoca. Sufletele celor prezenți în capela Sanctuarului marian s-au deschis, în rugăciune, iubirii lui Dumnezeu sub revărsarea de raze mângâietoare, purificatoare.
La încheiere, Ierarhul a binecuvântat cu Ostia Sfântă și a rostit câteva cuvinte despre timpul de har pe care Biserica îl traversează în aceste zile, spre Rusalii. A subliniat mai întâi că, în această zi – importantă în viața Eparhiei de Cluj-Gherla, pentru că la Cluj a avut loc cea dintâi Adunare generală a preoților prezidată de PS Claudiu, ca eparh -, Preasfinția Sa a consacrat „toate realitățile Episcopiei de Cluj-Gherla: preoții, persoanele consacrate, toți credincioșii, ocrotirii Maicii Domnului, ocrotirii Sfântului Iosif și a Arhanghelului Mihail”. A spus: „Și nu puteam încheia această zi altfel, decât prin acest moment de Adorație, în care, din nou, am pus toată viața noastră în mâinile Mântuitorului”. Dar, a adăugat, „deși au fost momente de rugăciune importante, mi se pare că rugăciunile noastre sunt ca gânguritul copilașului pe care l-am auzit brăzdând tăcerea din timpul Adorației. Cam așa sunt rugăciunile noastre și atunci, cerem ajutorul Spiritului Sfânt ca să le împlinească. Atât putem noi face, rostim: «mama», «tata», dar este deja mult. Și, împreună, împlinim rugăciunile noastre zi de zi, clipă de clipă, până la sfârșitul vieții noastre.”
Preasfinția Sa a evocat apoi un frumos simbolism ce decurge din istoria mănăstirii Maicii Domnului din Cluj: „Aici, unde se ridică această frumoasă mănăstire, cu mult timp înainte era o grădină. Și, multe dintre surorile din Congregația Maicii Domnului veneau aici și se rugau Rozariul printre copaci. Sigur, ne vine în minte momentul Creației, în care omul se plimbă cu Dumnezeu în răcoarea serii. Dar, ca să înțelegem ceea ce vedem în jurul nostru acum, trebuie să privim la acel moment, în care, probabil, nimeni nu își putea imagina ce va fi cu adevărat. Era o sămânță care a fost aruncată și astăzi vedem rodul.”
Și a fost asemănată această istorie a mănăstirii izvorâtă din Sfintele Rozarii recitate de Surori, cu istoria sufletelor, a fiecărui suflet care poartă în sine o sămânță, din care va răsări un vlăstar sau o grădină ce va reflecta, fiecare în mod propriu, unic și desăvârșit, frumusețea lui Dumnezeu. Dar, „până atunci, încredințăm ceea ce suntem grijii «Grădinarului» divin, grijii Maicii Domnului, ca să se ocupe de pământul din sufletul nostru, să îl ude, să îl facă să rodească. Și, din acest punct de vedere, seara de astăzi și Sărbătoarea Spiritului Sfânt ne invită să ne încredințăm lui Dumnezeu.”
„Dumnezeu vede în sufletul nostru și are un plan cu fiecare dintre noi. Și, de aceea, invit în special pe cei tineri – dar tineri suntem cu toții dacă păstrăm rugăciunea și iubirea în sufletele noastre -, îi invit să aibă grijă de ceea ce Dumnezeu a pus în sufletele lor, cu siguranță, un lucru măreț, frumos, înmiresmat. Și să nu lase lumea să distrugă armonia planului divin. Și să fim cu toții convinși întotdeauna că Dumnezeu a pus ceva mare în sufletul nostru, că Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare dintre noi pe nume, nu ca grup, ca masă, ca Biserică, ci pe fiecare dintre noi și astfel să mergem împreună ca o adevărată familie a lui Dumnezeu, ajutându-ne unii pe alții să descoperim darul pe care Dumnezeu l-a pus în sufletele noastre, darul care suntem unii pentru alții.”
