Papa Francisc a aprobat noi decrete în dosare de beatificare

31.08.2021, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a avansat cauza de beatificare a unui preot franciscan ce a ajutat la salvarea evreilor în timpul Holocaustului, respectiv a unei mame care și-a sacrificat viața pentru a-și salva copilul nenăscut. Părintele Placido Cortese este amintit pentru că și-a folosit confesionalul din Bazilica Sf. Anton din Padova pentru a comunica clandestin cu o rețea subterană ce ajuta evreii și prizonierii britanici de război să scape de ocupația nazistă din Italia. Cunoscut la nivel local drept „părintele Kolbe italian”, preotul este acum considerat venerabil de către Biserica Catolică, după ce Sfântul Părinte i-a recunoscut pe 30 august trăirea eroică a virtuților. Asemenea Sfântul Maximilian Kolbe, pr. Cortese a fost un frate franciscan care a condus o publicație catolică și a fost torturat și ucis de naziști.

S-a născut cu numele de Nicolò Cortese, în 1907, pe insula Cres, care acum face parte din Croația. La vârsta de 13 ani a intrat în seminarul minor al Ordinului Fraților Minori Conventuali și și-a luat numele de Placido după ce a depus voturile în 1924. Cortese a studiat teologia la Colegiul Teologic Sf. Bonaventure din Roma și a fost hirotonit preot în 1930, la vârsta de 23 de ani. A celebrat prima Liturghie în Bazilica Santa Maria Maggiore. A petrecut câțiva ani slujind la Bazilica Sf. Anton din Padova, unde i s-a cerut să fie directorul revistei catolice italiene Il Messaggero di Sant’Antonio (Mesagerul Sfântului Anton), numărul de cititori crescând cu 500.000 sub conducerea sa. După ce germanii au ocupat Padova, pr. Cortese a făcut parte dintr-un grup clandestin legat de Rezistență, folosind tipografia sa pentru a face documente false care să ajute evreii și soldații aliați să ajungă în siguranță în Elveția.

În octombrie 1944, doi ofițeri SS germani l-au păcălit pe pr. Cortese să părăsească zidurile mănăstirii sale din Padova, care era protejată ca teritoriu extrateritorial al Sfântului Scaun, sub pretextul fals că cineva avea nevoie de ajutorul său. Pr. Cortese a fost imediat arestat și dus într-un buncăr al Gestapo-ului, din Trieste, unde a fost torturat cu brutalitate. Dar nu a trădat numele nici unuia dintre asociații săi, potrivit pr. Giorgio Laggioni, vice-postulatorul cauzei. După săptămâni de tortură, a murit în custodia Gestapo-ului în noiembrie 1944, la vârsta de 37 de ani. Confesionalul său din Bazilica Sf. Anton de Padova continuă și astăzi să fie un loc de rugăciune. Într-una dintre scrisorile sale către familie, pr. Cortese scria: „Religia este o povară pe care nu obosești niciodată să o porți, de care din ce în ce mai mult se îndrăgostește sufletul până la sacrificii mărețe, chiar până acolo încât să îți dai viața pentru apărarea credinței și a religiei creștine, chiar până la a muri în chinuri, ca martirii creștinismului din țări îndepărtate și străine”.

În decretul Congregației pentru Cauzele Sfinților care a avansat cauza pr. Cortese, două laice au parte, de asemenea, de recunoașterea trăirii eroice a virtuților. Enrica Beltrame Quattrocchi, o laică italiană care a murit în 2012, este, de asemenea, în drum spre beatificare, alături de părinții ei, Fericiții Luigi și Maria Beltrame Quattrocchi, care au fost beatificați împreună în octombrie 2001. Spre deosebire de cei trei frați mai mari care și-au urmat fiecare vocația la viața consacrată, Enrica și-a trăit credința catolică ca laică necăsătorită, slujind ca profesoară de liceu, ajutându-i voluntar pe cei săraci și îngrijindu-și părinții la bătrânețe. În boală și în dificultățile economice, Enrica a rămas fidelă participării zilnice la Liturghie și dedicată slujirii altora. A murit la vârsta de 98 de ani, după ce și-a văzut părinții beatificați. Decretul o include și pe Maria Cristina Cella Mocellin (1969-1995), o mamă catolică ce a ales să nu facă chimioterapie împotriva cancerului în timp ce era însărcinată, pentru a salva viața celui de-al treilea copil nenăscut.

Sursa: Catholic News Agency